Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

As manca oricand sushi, edamame, paste
sau clatite cu dulceata de caise

Scris de Simona Tache
day-icon 1 November 2019 Simona Tache

Nu știu om să nu-i placă să vorbească despre mâncarea bună. Nici om să nu aibă amintiri, planuri și povești burdușite de gusturi, arome și îmbietoare texturi. Nu știu, în fine, nici om despre care mâncarea să nu spună nimic. Așa că o să invit, în cele ce urmează, cetățeni care-mi sunt mie simpatici să se “povestească” prin magice supe-creme, prin nostalgice și copilăroase gogoși, prin cartofii auriți din localul lor preferat, prin vreun sushi mâncat cu poftă de uriaș, ori prin deserturi catifelate, de neuitat, ieșite din mână de mamă. Azi, voi vorbi cu prietena mea, Dana Olariu.

 

 

Primele cuvinte care-mi vin în minte, când mă gândesc la Dana, sunt “blândă” și “bună”. E psihoterapeut și nicio altă meserie din lume nu i s-ar fi potrivit mai  bine. Știe să fie mereu acolo, într-un fel cald și complet neintruziv, pentru prietenii ei, la fel cum știe să fie un terapeut minunat pentru oamenii care-i vin în cabinet. E răbdătoare și calmă, inteligentă și cultivată, partener și prieten de cursă lungă. Are, în inima mea, o cămăruță numai a ei, pentru veșnicie. Știe totul despre Star Trek și e întruchiparea expresiei “a mânca precum o vrăbiuță”, adică “încet și foooarte puțin”. Asta nu m-a împiedicat însă să îi pun toate întrebările care urmează. 

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Un desert. Boule de neige este numele lui și îmi lasă gura apă numai când ma gândesc la el. E un fel de lapte de pasăre un pic mai snob, mai de pension. Și mai fin. E compus din niște găluște foarte ușoare din albuș de ou, ca niște nori pufoși, care stau într-un sos nu foarte dulce de cacao. Făcea bunică-mea desertul ăsta, când eram mică, și simțeam că e sărbătoare. Nu am rețeta, iar ea a uitat-o. La o căutare pe Google, găsesc orice altceva numai asta, nu. Găsesc fie un arbust, fie un desert marocan care seamănă, la o primă privire, cu găluștele cu prune, fie globuri din alea de sticlă, cu sclipici în ele.

 

Dar cea mai proastă?

Nu prea-mi dau seama, nu-mi amintesc de vreo mâncare cu adevărat proastă. Așa că l-am întrebat pe soțul meu. “Pentru tine? zice el. Mâncarea aia indiană, clar! Că era sa mori!”. Într-adevăr, am făcut o reacție alergică foarte urâtă după ce am luat o singură înghițitură din mâncarea lui, care nu știu cum se numea, dar era niște carne cu niște sos roșu. Cu toate astea, n-aș putea să spun că a fost proastă, ci că nu m-am înțeles eu cu ea sau ea cu mine.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa mea preferată este o supă-cremă de roșii după o rețetă a lui Jamie Oliver. Cred că motivul pentru care îmi place foarte mult e că e făcuta cu țelină Apio în loc de țelină obișnuită. La felul principal n-am neapărat unul preferat, dar aș mânca oricând sushi, edamame sau paste. La desert ar fi mai multe. Cel de mai sus, clătite cu dulceață de caise și orice se lipește de dinți.

 

Când ai mâncat ultima oară până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Nu cred că am mâncat vreodată până să mi se facă rău, nu-mi amintesc. Însă exagerez cu bomboanele Mozart, când îmi cad în mână. Le ador și le mănânc ca pe semințe. Dar nu am avut niciodată așa de multe încât să mi se facă rău. Mai mult, sigur-sigur ar mai fi mers câteva în plus.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

N-am monstrul ăsta. Dar fii pe pace, am alții. Pe ăsta l-am văzut și cred că e tare enervant pentru cei care trăiesc cu el. Îl recunosc imediat, pentru că vine cu multă agitație și proastă dispoziție, cu stări de rău, cu alergat după mâncare, care nu e suficientă, cu căutat altă mâncare, mai gustoasă, mai dulce sau mai sărată. Și, ca orice monstru care se respectă, nu pleacă pur și simplu după ce i s-a făcut pe plac și foamea a fost satisfăcută, ci lasă ceva în urma lui, și anume una bucată mare vinovăție.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Dacă aș fi legumă, aș fi o roșie, deși am aflat târziu că este fruct. Prea târziu, însă, ca să îmi mai schimb părerea despre ea. Iar, dacă aș fi fruct, aș fi avocado, chit că îl văd și pe el mai mult ca pe o legumă. Și aș mai vrea să fiu ridiche sau gulie, pentru că sunt crocante, iar ridichea e și un personaj destul de important într-o poveste. Și zmeură, pentru că e gustoasă și miroase frumos.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

Ce grea e întrebarea asta! Aș zice ouă. Aș mânca o zi omletă, o zi scrob, o zi ochiuri, o zi poșate, pe urmă fierte moale, fierte mediu, fierte tare. Și după aia probabil aș muri și n-ar mai trebui să mă gândesc cum să mai gătesc ouăle. Sau aș putea să mănânc numai cartofi, că și ei îmi plac, oricum ar fi făcuți, și, dacă personajul lui Matt Damon a putut să mănânce mulți cartofi în Marțianul, de ce n-aș putea și eu?

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

Am mâncat la prânz paste cu ardei și pesto. Iar la cină o să beau o sana. Așa mi-am propus, doar o sana. Sper să-mi și iasă și să nu dau iama în frigider pe la 10 seara.

 

Ce ai visa să mănânci chiar acum?

Aș mânca un covrig. Sau doi. Doi. Din ăia care au și mac, și sare. Mi-e dor de covrigii ăia, pe care îi vindeau oamenii în lăzi albastre de plastic. N-am mai văzut de mult. Acum am greaua sarcină să aleg între sare și mac. Nu e corect. Oricum, n-am nicio covrigărie aproape, deci mă întorc la planul meu cu sana.

 

Bucătarul tău preferat? Cu ce te-a cucerit?

Cred că bunica mea. Mâncarea ei era foarte gustoasă, deși nu folosea deloc condimente. Gătea doar cu sare. Atât. Nici măcar piper nu folosea.

 

Gătești? Care sunt piesele tale de rezistență?

Nu gătesc. Mai fac omletă, din când în când. Nu se pune, nu? Că, dacă se pune, asta e piesa mea de rezistență.

 

Dă-mi o rețetă ușoară și bună-bună.

Spargi două ouă într-un bol, le bați bine-bine cu furculița și adaugi un pic de sare. Pui o tigaie pe foc și în ea arunci două lingurițe de unt. Când se topește untul, pui peste el ouăle bătute și te joci prin ele cu o spatulă, ca să nu se prindă. Le amesteci până nu mai sunt apoase. Și gata, ai o porție de scrob, pe care poți să o mănânci cu pâine prăjită, cu roșii, cu ardei, cu brânză. Mie îmi place doar cu roșii. Ușor și bun-bun!

 

Ce îți gătea bunica?

Bunica gătea de toate. Făcea un sufleu de dovlecei cu cașcaval și smântână, care era minunat, mai sus-menționatul boule de neige, un tort fabulos cu blat de nucă pisată și cremă de ciocolată, salată de vinete atât de bine bătute încât nu mai simțeai deloc semințele. Făcea multe, dar astea erau preferatele mele.

 

Ce îți gătea mama?

Absolut nimic. Talent pe care l-am moștenit.

 

Bărbați care-ți gătesc? Ce?

Am doi bărbați care-mi gătesc. Prietenul meu cel mai bun, care îmi face micul dejun în weekend. Mâncăm croque madame, sau omletă cu de toate, sau clătite. Când nu se ocupă el de micul dejun, mă ocup eu. Cumpăr suc de portocale și croissante cu unt. Îmi mai gătește și soțul meu. Vara face grătar și iarna face friptură la cuptor sau fasole cu ciolan.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Orice, dar ar trebui să înlocuiesc berea cu  suc.

 

Ce sfat i-ai da unui tânăr din care să învețe să consume responsabil?

I-aș vorbi despre efectele pe care alcoolul în exces le are asupra vieții noastre. Mai întâi, asupra relațiilor. Cu noi înșine și cu ceilalți. I-aș spune poveștile tragice pe care le știu despre asta, despre oameni adevărați care au pierdut mult din cauza alcoolului. Pe urmă, i-aș spune despre efectele asupra corpului, asupra ficatului și creierului. Aș căuta articole și filmulețe care să explice mult mai bine decât mine ce se întâmplă în organism. I-aș recomanda băutul cumpătat, o cantitate mai mică de alcool, dar băută altfel, simțită, văzută, mirosită, gustată cu adevărat, spre deosebire de băutul în neștire. Și, în final, i-aș zice și că alcoolul are multe calorii. Cine știe? Poate că asta ar fi lovitura de grație.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Sos de roșii sau sos de smântână?

Cafea, migdale și fistic, unt, mozarella și smântână. N-am ales potrivit cu întrebările, pentru că nu-mi plac deloc frunzele, iar în loc de ceai prefer apa chioară, că e același lucru pentru mine.

 

Pizza sau paste? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram?

Paste cu usturoi, sunt tare bune. Apoi fructe de pădure. Mâncarea bunicii, ca să nu mor de foame. Mașină, că nu am voie să cad, deși mi-e dor de bicicletă. Nu discriminez între Facebook și Instagram, le folosesc pe amândouă la fel de puțin.

 

Ce ai mânca într-o seară de binging?

Floricele! Fără număr! Până nu le mai simt gustul. Și pe urmă suc rece. Și pe urmă iar floricele. And repeat. Pentru că repetiția este mama învățaturii, de aia!

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Ah, ce grea e asta… Dacă e sfat culinar, ți-aș recomanda să-ți faci testul ăla de alergii, ca să nu pățești ca mine. Dacă e general, ți-aș zice să nu uiți niciodată de tine, să te iubești mult, mult, să-ți permiți să faci și să trăiești orice îți aduce bucurie.