Cea mai frumoasă perioadă

Scris de Alex Zamfir
27 iulie 2021

Mă uit la el și uneori încă mă minunez cum bobul acela de om care încăpea cu totul pe pieptul meu, unul dintre locurile lui preferate pentru a dormi, s-a transformat în lunganul acesta bronzat de 10 ani, aflat la granița dintre copilărie și adolescență, dintre „Mi-e frică să încerc asta, ține-mă de mână, tati!” și „Am plecat în parc, mă întorc la ora mesei, pa!”.

 

Mă uit la el și mi-aduc aminte de diferitele perioade din viața sa și cum le-am parcurs împreună. A fost primul an, de departe cel mai greu din viața mea, cu toate lucrurile pe care le descopeream și pe care nu știam cum să le gestionăm, cu nopțile noastre nedormite pentru că-l legănam pe el, parcă la infinit, pentru a dormi. Cu fricile că nu facem bine ce facem.

 

Au venit, apoi, lunile în care a-nceput să meargă de unul singur și am stat atunci aplecat cât să pierd, fără dubii, câțiva centimetri din cei și așa nu foarte mulți pe care îi am. Iar după perioada în care a-nceput să meargă, a venit perioada în care n-a mai vrut să meargă și în care eu am făcut un atac de panică, închipuindu-mi că voi fi primul părinte din istoria omenirii care va merge cu un adolescent agățat de gâtul lui. (Da, știu că vă vine să râdeți, dar frica asta a fost cât se poate de reală).

 

A fost anul cu începutul grădiniței și cele câteva săptămâni în care am mers și noi, pe rând, cu el. Apoi, dintr-o dată, ne-a spus că de-acum va merge singur.

A fost prima zi de școală. Doamne, cât a mai plâns atunci, iubitul de el! Mi-aduc aminte că a fost atât de stresat în ziua aceea, încât atunci când, după cele vreo două ore în care a stat în clasă, când ne-am dus în parc, a alergat fără oprire alte câteva ore, până a căzut lat, la propriu.

 

Au fost toate momentele frumoase și grele din acești 10 ani, iar acum, când mă gândesc la ele, zâmbesc. Zâmbesc, dar nu îmi este dor. Nu știu încă de ce, dar niciodată nu am dus dorul vreunei perioade în care a fost mai mic. Toate mi-au plăcut, unele în timp ce le trăiam, pe altele, cele grele, le-am apreciat mai târziu. Dar nu mi-a fost dor de niciuna, nu țin minte să fi avut vreun moment în care să fi spus: „Doamne, ce aș vrea să mai aibă 6 luni…sau 2 ani, sau 7…”.

 

Până acum. Până la această perioadă căreia cred că îi voi duce dorul peste câțiva ani. Căci acum este în perioada în care nu doar că a crescut (nu doar fizic, ci și emoțional și intelectual), dar încă își dorește să facem cele mai multe dintre lucruri împreună.

Avem ritualul nostru de a ne uita zilnic la câteva episoade din „Modern Family”. Mergem împreună la filmele „Avengers” sau „Star Wars”. Jucăm baschet sau PlayStation sau Chromino împreună și suntem cam de același nivel, așa că sunt momente în care câștigă pe merit și momente în care poate suporta să îl învingă taică-su.

 

E la vârsta la care descoperă multe lucruri despre oameni și despre reacțiile sau trăirile lor și vrea să vină să ni le povestească sau să ne întrebe de ce a reacționat cineva așa cum a reacționat.

E încă la vârsta la care, dacă ne vedem pe stradă, nu are niciun fel de problemă ca atunci când ne despărțim, chiar dacă e la depărtare, să strige: „Pa, tati, te iubesc!”

 

Dar știu. Știu că așa cum au trecut toate celelalte perioade, la fel va trece și aceasta. Și va începe adolescența sau, cum îi spunem noi, părinții, în termeni „academici” – „Perioada în care o ia razna, în care nu te mai înțelegi cu el orice ai face.”

 

Îmi este cât se poate de clar că adolescența este o perioadă absolut necesară oricărui copil pentru a putea face trecerea către maturitate. Și înțeleg că este absolut firesc să se revolte din (aproape) orice, să nu-i convină nimic și să i se pară că părinții au ceva cu el. Sper ca, până atunci, să fi reușit să construiesc o relație suficient de bună încât să mă asculte măcar în câteva privințe, cum ar fi când îi voi povesti despre excesele, cum ar fi cele de alcool, care îți fac rău și îți pot aduce necazuri, excese pe care ar trebui să le eviți toată viața sau măcar până devii adult cu acte-n regulă sau despre importanța pe care trebuie să o acorde unui „NU” hotărât pe care cu siguranță îl va auzi la un moment dat. Dar, orice voi face, sunt conștient că în curând (prea curând, din păcate) va dori să petreacă mai puțin timp cu mine. Va dori să iasă la film cu prietenii lui. Vom mai juca baschet doar din când în când și atunci va fi drăguț și mă va mai lăsa să câștig și eu uneori, de dragul vremurilor trecute…

E cumva ciudat și paradoxal să realizezi că, pe măsură ce vei face lucrurile mai bine ca părinte, asta va duce la o desprindere cât mai mare și mai sănătoasă a copilului de tine, la o independență a lui care îl va îndepărta iremediabil de familia voastră pentru a putea și ea sau el să-și construiască propria familie.

Nevoia lor, a copiilor, de părinți în viața lor nu dispare niciodată, doar se transformă odată cu trecerea anilor. Și cred că e important ca noi să îi ascultăm și să le oferim exact ceea ce au ei nevoie, nu ceea ce credem noi că au nevoie. Dacă vom reuși să facem asta, cred că vom rămâne la fel de indispensabili pentru ei. Nu mereu, doar din când în când. Dar cât de minunate sunt aceste momente, indiferent de vârsta lor, vârsta noastră sau de motive. Sunt poate cele mai frumoase clipe pe care le poate aștepta un părinte.

Prima bere cu băiatul meu

Scris de Alex Zamfir

Sper ca prima bere a băiatului meu, doar atunci când va împlini 18 ani sau mai mult, să aleagă să o bea cu mine Și mai sper să știu ce să-i spun până atunci și ce...

De ce uităm că am fost și noi copii?

Scris de Alex Zamfir

De câte ori am vreo discuție cu băiatul meu care mie mi se pare importantă, în care mi se pare că îi dau vreo lecție de viață sau îi împărtășesc lucruri care sper...

Ce discuții își vor aminti copiii tăi

Scris de Alex Zamfir

De câte ori am vreo discuție cu băiatul meu care mie mi se pare importantă, în care mi se pare că îi dau vreo lecție de viață sau îi împărtășesc lucruri care sper...

Arsurile solare – cum le combatem

Scris de Laura Ene

Vara este anotimpul preferat al multora dintre noi, pentru că este perioada din an când soarele strălucește puternic și ne invită să petrecem mai mult timp în aer liber...

Vulcanii Noroioși – fenomenul unic în Europa, cu peisaje din altă lume

Scris de Călător în Bascheți

Avem la noi în țară locuri unice, de o frumusețe aparte, cu mistere și povești incredibile țesute în jurul lor, pe care trebuie să le vezi măcar o dată-n viață...

Ținutul Buzăului: paradisul natural pe care trebuie să-l vezi vara aceasta

Scris de Călător în Bascheți

Îți propunem, în acest episod de călătorie prin România o incursiune într-un loc aparte, unde vei trăi experiențe de poveste și unde vei vedea atracții naturale unice...

Bine ai venit pe desprealcool.ro!

Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.

Introdu anul nașterii:

Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.

Despre Alcool