Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Ciocolata pana la moarte. Sunt si un delirant bautor
de cafea, pretentios si snob

Scris de Simona Tache
day-icon 24 March 2016 Simona Tache

“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Azi, e rândul lui tânărului actor Gabriel Sandu.
 

4b

 

Pe Gabi Sandu (www.gabrielsandu.net) l-am cunoscut când avea 16 ani și voia să devină actor. Era un puști deștept, dezghețat și talentat la scris și a debutat în suplimentul pentru liceeni Academia de Gashcă, editat de Academia Cațavencu. Între timp, chiar a devenit actor, dar nu s-a lăsat nici de scris, scrie pentru VICE (http://www.vice.com/ro/author/gabriel-sandu) . E genul implicat civic, iese la proteste, luptă pentru drepturile lui, sancționează abuzurile, atitudine destul de rară în rândul colegilor lui de breaslă, din păcate. A jucat rolul principal într-un film danez, United, we save,și rolul Chino în musicalul West Side Story, în regia lui Răzvan Mazilu. Upps, asta înseamnă că știe și să cânte… Dar, vai, știe să și danseze, căci joacă și în spectacolul Bach files de la Bulandra, bazat pe dans contemporan și muzica live, coregrafiat de Arcadie Rusu, regizat de Ducu Darie și compus de Adrian Enescu. Mă opresc din a-i înșira chiar toate proiectele artistice și vă invit să aflăm ce gândește despre mâncare și ce povești are, referitoare la ea.

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Omleta pe care o fac eu dimineața. La foc mic. Durează ceva mai mult, dar merită. Pun unt și niciodată ulei. Puțin salam de Sibiu. Gorgonzolla, cașcaval afumat, ementaller (așa se scrie?) și, dacă nu uit, după ce e facută, puțin parmezan deasupra. Întrucat este singurul lucru pe care știu să-l gătesc, trebuie să mă crezi că e cea mai bună mâncare din lume… M-am specializat în ani de practică. Sunt un făcător de omletă foarte lăudaros, dar nimeni nu a fost dezamăgit. După un revelion, am făcut la foc mic o omletă gigant pentru 10 oameni. A fost highlight-ul acelei dimineți mahmure.

 

Dar cea mai proastă?

Un cap de pește din care mi-a dat mama să mușc din greșeală, când aveam 12 ani. Era ceva reuniune de neamuri, gen Craciun, Paște sau o onomastică. Toată lumea era consternată de faptul că „Gabi nu mănâncă pește”. „Uite, să vezi ce bun e ăsta”, mi-a zis mama, întinzându-mi fără să-și dea seama (sper!!!) capul vreunui soi de soi de pește. „Dacă nu-ți place, nu mai trebuie să mănânci niciodată” a adaugat ea. Nu am vomitat, dar toata reuniunea am parcurs-o ca și când aș fi făcut-o. Pe jos, pe farfurie, pe fața de masă, pe univers. N-am mai mâncat pește niciodată.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa preferată este clar supa cremă de MORCOVI. Aș putea să mănânc în fiecare zi. Și, de altfel, mănânc de câteva ori pe săptămână. Nu am un fel principal, dar întrucât încerc să mă mențin în proporții rezonabile și în logica mersului la sală, aș zice ceva piept de pui la grătar cu o salată. Fără desert, n-am voie desert. Dar am momente de slăbiciune, când mănânc înghețată de la cele mai bune gelaterii din oraș. Dar alea-s momente când mă simț vulnerabil și obosit de prea mult mâncat „sănătos” și simt nevoia să-mi bat joc puțin de viața mea. Deci prefer să nu-mi amintesc, că poate mi se face poftă.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Băi, am mâncat la un restaurant (să-i zic numele? mai bine nu!). Am mancat un piept de curcan în crustă de nacho absolut enorm și apoi o salată (fructe și brânză, în principiu) de aproape 500 de grame. Am crezut că o să mor. Întâi de plăcere, apoi de dureri de burtă.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Nu prea beau și, deci, nu am cine știe ce amintiri recente… Nu-mi place ce se întâmplă cu mine când beau. Devin prea amabil și aș fi în stare să ascult pe oricine se găsește să-mi vorbească. De asemenea, probabil că și eu vorbesc întruna. Totuși, am câteva legendare amintiri cu băutură, de acum câțiva ani. Eram în Berlin și am cunoscut, printr-un prieten comun, un rus care a împărțit cu mine o sticlă menită să ne crească rapid alcoolemia. Am terminat amândoi, fără să ne dăm seama, un litru din lichidul cu pricina și am plecat cu metroul spre centrul hipsteresc al orașului. În metrou, am cântat Knockin’ on heaven’s door cu un tip de Nigeria la chitară. A cântat tot vagonul cu noi. Era genial. Când am ieșit de la metrou, am început să ne împrietenim, random, cu străini pe stradă. Am stat de vorba cu oameni ore întregi despre țările noastre, despre politică, umanitate, eu mai știu ce, cert e că rusul tot dispărea și apărea cu sticle dintr-un market. La un moment dat, cineva ne-a invitat să mergem cu o gașcă de oameni într-un club din zonă și am luat un taxi-limuzină. Distracția lor era să mergem cu limuzina și apoi să fugim fără să plătim. Imaginează-ți un grup de 6 oameni, 3 aproape în comă alcoolica și alte 3 fete pe tocuri de 12 cm fugind prin Berlin, de furia unor taximetriști de limuzine pachistanezi. În fine…

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Dacă mi-e foame și nu am ceva de mâncat pe aproape, mă doare foarte tare stomacul. Asta ca să trec peste faptul că devin agresiv și aș fi în stare să mușc din oricine e prin zonă. De evitat. Când m-am mutat prima oară în chirie de la ai mei (din București), am găsit o garsonieră mică și cam insalubra la Grădină Icoanei. Priveliștea era desprinsă din filme franțuzești mult prea boeme și blocul părea bântuit, evident. Vecinii mei erau alde Andreea Esca, select. Cum nu aveam bani să renovez (și, oricum, n-aș fi știut de unde să-ncep), m-am apucat împreună cu o prietenă bună să lipim poze pe toți pereții din baie. Câțiva metri de pereți acoperiți în întregime cu poze din reviste de fotografie și modă. A durat 8 ore și rezultatul a fost extrem de mișto. Problema a fost că am uitat amândoi să mâncăm, ne bazam cumva că sigur mai e ceva în frigider. Nu era. Cum prieteniile cu unii oameni se bazează și pe comportamente primare similare, pot să va spun că am luat-o la goană amândoi pe scări în pijamale. Am ajuns la McDonalds-ul din Română, nu mai puteam niciunul dintre noi să așteptăm nicio secundă. Ca niciodată, tipa de la casă ne-a anunțat că burgerul mai durează 2 minute și ne-a invitat să luăm loc la masă, că ni-l aduce ea. A durat 7 minute. Cele mai lungi 7 minute din viețile noastre. Am mâncat tremurând.

 

Dar când ți-e sete?

Setea o controlez mult mai bine decât foamea. Și călătorii în deșert încă n-am făcut.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Legumă… Cred că aș fi rucola. Nu pe gustul tuturor. Fruct – probabil că rodie.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Cum ce? Un mic cu muștar, evident.

 

Dar lângă două beri?

4 mici cu muștar. Și pâine.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta.

Nu l-am cunoscut încă. Pe bunica am iubit-o enorm, dar gătea groaznic. Iar mama nu gătește. Sad story. Am crescut toată copilaria cu sandvișuri, cu mezeluri și ciorbe fără niciun gust. E firesc c-atunci când am scăpat la fast-food, la 11 ani, am devenit dependent, ca orice copil crescut în București, dintr-o familie de nivel mediu care se respectă.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Ciocolată până la moarte. Sunt un delirant băutor, pretențios și snob, de cafea.

Înainte de Surprize-Surprize, Andreea Marin prezenta la TVR Iași o emisiune pentru copii la care chiar mă uitam. La 5-6 ani.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Nu te crede mișto pentru că ești albă. Nu uita niciodată că ești româncă. :))))))