Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Borsul de gasca dolofana si piramida de clatite
umpluta cu visine, numita „Cusma lui Guguta”

Scris de Simona Tache
day-icon 21 March 2016 Simona Tache

“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Azi, e rândul ziaristului Horia Ghibuțiu.

 

Horia Ghibutiu
Horia Ghibuțiu s-a născut la Praga, dar, pe la vreo şase săptămâni, a fost adus în țară şi lăsat să crească aici, până în zilele noastre. E ziarist din 1990, și-a legat numele de multe publicații, de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TV mania) şi reviste lucioase (Viva!). Cea mai lungă perioadă, poate şi cea mai prolifică, a petrecut-o la Evenimentul zilei, ziar pe care l-a părăsit de vreo patru ori, slujindu-l (ba şi conducându-l, la un moment dat) din convingere. A făcut și televiziune (pro bono!), ceea ce – zice el – i-a atras “o nescontată popularitate printre taximetriști și lucrătoare comerciale”. După Weekend Adevărul, unde a fost redactor-şef, lansând ziarul cu cele mai multe pagini din istoria presei autohtone, a ajuns la revista FHM, unde a fost tot redactor-şef, până la închidere. În prezent, scrie zilnic pe horiaghibutiu.ro, săptămânal în Șapte seri, trimestrial în Esquire și de câte ori poate în Adevărul. E deținător al unui foarte special simț al umorului, performer al autoironiei savuroase și păstrător al unui anume tip de gentilețe rară, considerată de modă veche de către domni și exotică de către doamne. Te izbește, din prima, la el, faptul că e un om bun și un tip foooooarte de treabă. Atât de de treabă încât a cedat imediat rugăminții mele de a-mi dezvălui marile sale iubiri și decepții alimentare.

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Cea din armată, fără doar și poate. Vreme de mai bine de un an, înainte de Revoluție, statul m-a transformat într-un urs Flămânzilă care bălea la orice și era în stare să halească și scoarță de copac, întrucât altă distracție oricum nu prea era. Din viața civilă, țin minte tartinele cu untură de porc și hrean pe care mi le puneam la pachet în cele câteva luni în care am fost strungar în fabrică. Erau delicioase, dar mă ascundeam în pauza de masă, să nu spună ceilalți muncitori că sunt sărăntoc când le scoteam din șervețele.

 

Dar cea mai proastă?

Tot aia din armată – cum oi fi mâncat lăturile alea mi-e greu să-mi imaginez azi. Îi port o amintire nepieritoare conservei de pește care m-a dat peste cap într-un asemenea hal încât am dârdâit trei zile după aceea.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa mea preferată e borșul de gâscă dolofană, chit că asud ca un rândaș când o hăpăi. Felul principal n-are un nume, dar e așa: carne de vită (nefasonată, ca să îi rămână un strat de grăsime pe care-l ador) fiartă bine, servită cu cartofi fierți și apoi tăvăliți în tigaie prin ceapă călită tăiată deloc mărunt, sos de mere și sos de roșii. În prealabil, se rade, cu poftă, măduva din osul care a fiert, presărată fierbinte pe pâine prăjită și sărată fără teamă de consecințe. În fine, la desert e greu să mă decid între o plăcintă cu prune făcută de bunica și faimoasa „Cușmă a lui Guguță”, adică acea piramidă de clătite umplută cu vișine care s-au pilit în prealabil în damigeană, totul fiind înecat în smântână grasă și țeapănă de stă lingurița vertical în ea.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Mai am un pic și-mi povestesc toată armata! În tot cazul, atunci mâncam până se mi se făcea rău – mi se făcea rău de foame pentru că mâncam puțin, indiferent ce era în gamelele alea lucind de grăsime și la care, când eram de serviciu la bucătărie, frecam până când îmi ieșeau ochii. Și e de mirare că nu mi s-a făcut rău în cea mai cumplită zi din viața mea, cea în care am fost pus să curăț de pene niște găini decapitate, care încă mai dădeau din aripi, așa opărite cum erau.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Asta cred că e o întrebare capcană, fiindcă dacă beau prea mult, îmi doresc ca lucrurile întâmplate să fie ușor de uitat! Totuși: în urmă cu câțiva ani, când tocmai apăruseră aplicațiile pentru taxiuri, am stat până târziu în noapte la un prieten care-și făcea mâna cu cocteiluri Hugo. Le-am testat îndelung, apoi am plecat, iar în fața porții am găsit o mașină galbenă cu o luminițăverde. Eram uluit: care erau șansele să găsesc un taxi liber la două dimineața, pe o stradă lăturalnică de la periferie?! Prietenul avea să-mi spună că el chemase taxiul prin aplicație, dar ori nu auzisem, ori crezusem că stă la chat cu gagicile în timp ce făcea comanda.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Monstru zici? Ei, aș! Ca orice bărbat, sunt doar o brută primitivă, lipsită de rafinament și creativitate, previzibilă ca o pasă cu călcâiul la mijlocul terenului, căreia când îi e foame, dăăă!, mănâncă.

 

Dar când ți-e sete?

Râdem, glumim, dar cu setea e ceva mai complicat, adică de foame poți răbda zile-n șir, dar de sete, nu prea. Îndeobște beau, astâmpărându-mi setea cu apă chioară sau cu orice nu-mi amineește de sifonul comunist, de „șampania” consumată regulamentar, de Revelioane, din aceaași perioadă, de berea la dozator sorbită pe atunci la Rucăr din borcane de compot, că halbele se terminaseră, sau de otrăvurile colorate postdecembriste.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Dacă e pe alese, aș alege să fiu o legumă la siestă după ce am băgat în mine un kil de ciolan afumat cu fasole și salată de ceapă roșie, iar fruct – să fiu fructul pasiunii soției mele chiar și când zac cu burdihanu-n sus.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Mă fac că n-am citit întrebarea următoare și răspund elementar: “Băiete, încă una, rece și cu guler!”.

 

Dar lângă două beri?

Italienii au vorbă: nu sunt două fără trei. Contrar aparențelor, sunt un propovăduitor al consumului responsabil de alcool, firește, întotdeauna, în ceea ce îi privește pe ceilalți.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta.

Bunica, fără nicio umbră de bășcălie. Dar trimestrial, când gătește, soția mea e neîntrecută. Îi adaug, fără ezitare, și pe Marius Tudosiei și Răzvan Exarhu.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Vanilie, cafea și Mihaela.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

În cazul în care ajungi vreodată la pescuit, ține cont de faptul că pește este, dar e acoperit de apă.