“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Azi, e rândul amicului meu, Adrian Georgescu.

 

Știți genul ăla de tip relaxat, calm și mereu pus pe glume, pe care nu-ți vine să crezi că s-ar putea supăra cineva vreodată? E, așa e Adrian Georgescu. A terminat Facultatea de Instalații, dar s-a făcut jurnalist sportiv. A scris o carte de proză scurtă umoristică, iar acum pretinde că lucrează la un roman foarte serios, care n-o să ne mai smulgă nici măcar un zâmbet. Eu, personal, până nu văd așa ceva, nu cred, căci nu prea reușesc să mi-l imaginez pe Adi abținându-se să facă glume. Ca să vă dați seama cam ce-i umblă prin cap, într-o proză din volumul lui, Câteva sfârșituri de lume, se adună laolaltă toate starurile care-au dat colțul până acum, într-un Purgatoriu care seamănă bine de tot cu Spitalul 9: Marat se bălăcește-n cadă, cu rățuște, Elvis are coxartroză, țipă la ginere-său, Michael Jackson, și e obligat s-asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr., Proust îl pune la podea pe James Brown, Aristotel o ia pe coajă cu bâta de baseball, Jack Dempsey îl lasă și fără cealaltă ureche pe Van Gogh (“cu schema Tyson”), Oliver Cromwell și Benny Hill spun bancuri porcoase, iar Freud îl poreclește pe Napoleon “Cizme-n cur”. Dar să vedem ce crede Adrian despre mâncare:

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Cea mai bună mâncare este paste cu brânză, inventată de italienii săraci. O mănânc cu poftă în continuare și o respect din punct de vedere ideologic, deoarece contrazice dictonul afișat pe multe ateliere: „Reparațiile rapide și ieftine nu sunt bune; reparațiile rapide și bune nu sunt ieftine; reparațiile ieftine și bune nu sunt rapide”. Or, în domeniul culinar, există un fel ieftin, rapid și bun: pastele. Poți să le amesteci cu orice, cred că merg și cu muștarul sau dulceața. În plus, înainte să le fierbi, poți să joci un Marocco.

 

Dar cea mai proastă?

Nu există mâncare proastă, ci oameni cărora nu le este suficient de foame. Țin minte că am mâncat prost chiar și într-un restaurant de 83 de stele care ținea de un muzeu celebru. Aveam în farfurie un fir de pătrunjel, un mușchiuleț de culoare grena, cât un degetar, și două dâre de ceva mov care uneau compoziția. Am bănuit că un tablou fusese luat de pe perete și pus pe masă. Menționez însă că, dacă aș fi plătit eu, mi s-ar fi părut delicios. Dintre toate slăbiciunile omenești, cel mai mult mă amuză poftitul și lăcomia. Nu întâmplător, unul dintre abuzurile prin care vor să se sinucidă cei patru prieteni în „Marea crăpelniță” al lui Marco Ferreri este mâncatul până la refuz sau, cum spune românul, „crăpatul”.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa pasată și supa de linte, dar atât de groase, încât, dacă le uiți în frigider, să semene deja cu mămăliga. Consider ouăle ochiuri un fel de mâncare pe nedrept exilat din marile școli de bucătărie mondiale. Cine n-a visat, chiar dacă are frigiderul și cămara încărcate de oale și de cratițe aburinde, să-și facă două ouă ochiuri, unde să mai scape și ceva șuncă afumată și peste care să radă brânză, ca-n adolescență? La nicio altă mâncare nu poftesc într-o asemenea măsură, uneori.

Sau la clătite, atât cu dulceață, cât și cu brânză. În copilărie, când venea bunica la noi, până să ne trezim, punea de clătite. Mirosul acela face parte din galeria de amintiri frumoase ale nasului, alături de aroma de bălegar și de mirosul de pământ ud care se usucă. Nu vorbește doar nostalgicul din mine, chiar cred că, dacă aș pleca într-o misiune spațială și ar trebui să rezist un an cu un singur fel de mâncare, cu clătitele m-aș descurca.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Asta mi se întâmplă cam des, să mănânc prea mult, pentru că, de obicei, fac și altceva în același timp ce mănânc și nu pun mereu porții în farfurie. Da, sunt unul dintre acei barbari leneși care nu consideră masa și mâncarea drept ceva sfânt. Uneori citesc, alteori mă uit la filme. Există și partea cealaltă a monedei, căci vine un moment în care îmi zic: „Ooops, a fost prea mult”, dar e prea târziu.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Dispun de cele mai bune limitatoare de alcool existente pe piață: un stomac sensibil și o soție grijulie. Înainte de această fericită perioadă, să fie cam un sfert de secol de atunci, am adormit odată la un foc pe plajă, la 2 Mai. M-am trezit între niște copii mici care se jucau alături cu lopățelele și mă priveau curioși. Aveam deja un castel construit peste piciorul drept. Toate filmele lui Bunuel și Jodorowsky, concentrate într-o singură secundă, nu-ți pot da senzația aceea de straniu.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Mi-a fost, când mergeam pe munte, iar atunci tot ce poți să faci e să bei apă și să mergi mai departe. Mi-a fost și când am citit romanul cu același nume al lui Knut Hamsun. Vorbesc serios: intrasem atât de mult în carte, încât când citeam chiar mă durea stomacul.

În general, unui bărbat îi putea fi însă cu-adevărat foame doar în armată, pentru că acolo nu mai era în grija unei femei. Până atunci este al bunicii sau al mamei, apoi îl preia câte o iubită, care știe – fără s-o fi învățat vreodată – că metoda perfectă de domesticire a masculului este hrănirea lui consistentă și constantă. Crezi că Pavlov a inițiat experimentul care-i poartă numele? Nicidecum. Doamna Pavlov a vrut să-și dreseze soțul, atâta tot. Ea îi aducea mâncare la ore fixe, iar el, pentru că nu putea mânca tot, mergea în spatele casei, aprinzând pe drum becul, și-i ducea și câinelui.

Însurătoarea nu e nimic altceva, în general, decât o instituție bancară: îți depui acolo libertatea la schimb, cu speranța întinsă pe mulți ani de-a primi constant un pic de mâncare caldă.

 

Dar când ți-e sete?

E mai nasol să-ți fie sete decât foame. Cum spuneam, când ți-e foame poți să bei apă, apoi să te culci. Invers nu merge.

E ceva ce n-am înțeles niciodată în istoria poporului român: OK, dai foc la lanuri, dar de ce otrăvești fântânile? În primul rând, sunt zeci și sute de lacuri, râuri, pâraie și izvoare din care turcul poate bea apă. În al doilea rând, peste două săptămâni turcul pleacă și tu te întorci acasă. Descoperi că invadatorul, de ciudă că ți-ai pârjolit cultura de lobodă, ți-a ars și el casa. Nici măcar apă să bei n-ai, că ai otrăvit-o. Ce faci? Mergi la un nonstop?

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Asta e o întrebare de pus într-o secție de catatonici: „Bună ziua, dacă ați fi o legumă, ce… mă scuzați”.

Aș vrea să fiu o conopidă, pentru că are forma aceea atipică de buchet de flori. De altfel, în engleză i se spune „cauliflower”. Ca fruct, nuca de cocos. Robinson a trăit bine de tot din nuci de cocos.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

O toaletă.

 

Dar lângă două beri?

O zi la mare, la umbră. Vara, zilele sunt lungi și berea aproape.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta.

Am avut un noroc formidabil ca toate femeile care m-au avut de-a lungul vremii în pază și îngrijire să gătească foarte bine: bunica mea, mama, soția și soacra. „Foarte bine” nu înseamnă numai ca mâncarea să aibă gust bun, ci să și fie pregătită cu dragoste. Un bucătar foarte bun este Răzvan Exarhu. Poate face o sonată dintr-un cartof. „Regele” e însă un prieten la care mâncăm destul de des, Billy, dar de obicei nu e meritul lui: când ajungem la el suntem atât de obosiți de drum, încât nu-mi amintesc să fi strâmbat vreodată din nas.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Ciocolată, cafea și Sanda Marin.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Ferește-te de prostul harnic și de mâncarea veche.