Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Consider ouale ochiuri un fel de mancare
pe nedrept exilat din marile scoli de bucatarie

Scris de Simona Tache
day-icon 18 February 2016 Simona Tache

“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Azi, e rândul amicului meu, Adrian Georgescu.

 

foto adrian georgescu

Știți genul ăla de tip relaxat, calm și mereu pus pe glume, pe care nu-ți vine să crezi că s-ar putea supăra cineva vreodată? E, așa e Adrian Georgescu. A terminat Facultatea de Instalații, dar s-a făcut jurnalist sportiv. A scris o carte de proză scurtă umoristică, iar acum pretinde că lucrează la un roman foarte serios, care n-o să ne mai smulgă nici măcar un zâmbet. Eu, personal, până nu văd așa ceva, nu cred, căci nu prea reușesc să mi-l imaginez pe Adi abținându-se să facă glume. Ca să vă dați seama cam ce-i umblă prin cap, într-o proză din volumul lui, Câteva sfârșituri de lume, se adună laolaltă toate starurile care-au dat colțul până acum, într-un Purgatoriu care seamănă bine de tot cu Spitalul 9: Marat se bălăcește-n cadă, cu rățuște, Elvis are coxartroză, țipă la ginere-său, Michael Jackson, și e obligat s-asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr., Proust îl pune la podea pe James Brown, Aristotel o ia pe coajă cu bâta de baseball, Jack Dempsey îl lasă și fără cealaltă ureche pe Van Gogh (“cu schema Tyson”), Oliver Cromwell și Benny Hill spun bancuri porcoase, iar Freud îl poreclește pe Napoleon “Cizme-n cur”. Dar să vedem ce crede Adrian despre mâncare:

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Cea mai bună mâncare este paste cu brânză, inventată de italienii săraci. O mănânc cu poftă în continuare și o respect din punct de vedere ideologic, deoarece contrazice dictonul afișat pe multe ateliere: „Reparațiile rapide și ieftine nu sunt bune; reparațiile rapide și bune nu sunt ieftine; reparațiile ieftine și bune nu sunt rapide”. Or, în domeniul culinar, există un fel ieftin, rapid și bun: pastele. Poți să le amesteci cu orice, cred că merg și cu muștarul sau dulceața. În plus, înainte să le fierbi, poți să joci un Marocco.

 

Dar cea mai proastă?

Nu există mâncare proastă, ci oameni cărora nu le este suficient de foame. Țin minte că am mâncat prost chiar și într-un restaurant de 83 de stele care ținea de un muzeu celebru. Aveam în farfurie un fir de pătrunjel, un mușchiuleț de culoare grena, cât un degetar, și două dâre de ceva mov care uneau compoziția. Am bănuit că un tablou fusese luat de pe perete și pus pe masă. Menționez însă că, dacă aș fi plătit eu, mi s-ar fi părut delicios. Dintre toate slăbiciunile omenești, cel mai mult mă amuză poftitul și lăcomia. Nu întâmplător, unul dintre abuzurile prin care vor să se sinucidă cei patru prieteni în „Marea crăpelniță” al lui Marco Ferreri este mâncatul până la refuz sau, cum spune românul, „crăpatul”.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa pasată și supa de linte, dar atât de groase, încât, dacă le uiți în frigider, să semene deja cu mămăliga. Consider ouăle ochiuri un fel de mâncare pe nedrept exilat din marile școli de bucătărie mondiale. Cine n-a visat, chiar dacă are frigiderul și cămara încărcate de oale și de cratițe aburinde, să-și facă două ouă ochiuri, unde să mai scape și ceva șuncă afumată și peste care să radă brânză, ca-n adolescență? La nicio altă mâncare nu poftesc într-o asemenea măsură, uneori.

Sau la clătite, atât cu dulceață, cât și cu brânză. În copilărie, când venea bunica la noi, până să ne trezim, punea de clătite. Mirosul acela face parte din galeria de amintiri frumoase ale nasului, alături de aroma de bălegar și de mirosul de pământ ud care se usucă. Nu vorbește doar nostalgicul din mine, chiar cred că, dacă aș pleca într-o misiune spațială și ar trebui să rezist un an cu un singur fel de mâncare, cu clătitele m-aș descurca.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Asta mi se întâmplă cam des, să mănânc prea mult, pentru că, de obicei, fac și altceva în același timp ce mănânc și nu pun mereu porții în farfurie. Da, sunt unul dintre acei barbari leneși care nu consideră masa și mâncarea drept ceva sfânt. Uneori citesc, alteori mă uit la filme. Există și partea cealaltă a monedei, căci vine un moment în care îmi zic: „Ooops, a fost prea mult”, dar e prea târziu.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Dispun de cele mai bune limitatoare de alcool existente pe piață: un stomac sensibil și o soție grijulie. Înainte de această fericită perioadă, să fie cam un sfert de secol de atunci, am adormit odată la un foc pe plajă, la 2 Mai. M-am trezit între niște copii mici care se jucau alături cu lopățelele și mă priveau curioși. Aveam deja un castel construit peste piciorul drept. Toate filmele lui Bunuel și Jodorowsky, concentrate într-o singură secundă, nu-ți pot da senzația aceea de straniu.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Mi-a fost, când mergeam pe munte, iar atunci tot ce poți să faci e să bei apă și să mergi mai departe. Mi-a fost și când am citit romanul cu același nume al lui Knut Hamsun. Vorbesc serios: intrasem atât de mult în carte, încât când citeam chiar mă durea stomacul.

În general, unui bărbat îi putea fi însă cu-adevărat foame doar în armată, pentru că acolo nu mai era în grija unei femei. Până atunci este al bunicii sau al mamei, apoi îl preia câte o iubită, care știe – fără s-o fi învățat vreodată – că metoda perfectă de domesticire a masculului este hrănirea lui consistentă și constantă. Crezi că Pavlov a inițiat experimentul care-i poartă numele? Nicidecum. Doamna Pavlov a vrut să-și dreseze soțul, atâta tot. Ea îi aducea mâncare la ore fixe, iar el, pentru că nu putea mânca tot, mergea în spatele casei, aprinzând pe drum becul, și-i ducea și câinelui.

Însurătoarea nu e nimic altceva, în general, decât o instituție bancară: îți depui acolo libertatea la schimb, cu speranța întinsă pe mulți ani de-a primi constant un pic de mâncare caldă.

 

Dar când ți-e sete?

E mai nasol să-ți fie sete decât foame. Cum spuneam, când ți-e foame poți să bei apă, apoi să te culci. Invers nu merge.

E ceva ce n-am înțeles niciodată în istoria poporului român: OK, dai foc la lanuri, dar de ce otrăvești fântânile? În primul rând, sunt zeci și sute de lacuri, râuri, pâraie și izvoare din care turcul poate bea apă. În al doilea rând, peste două săptămâni turcul pleacă și tu te întorci acasă. Descoperi că invadatorul, de ciudă că ți-ai pârjolit cultura de lobodă, ți-a ars și el casa. Nici măcar apă să bei n-ai, că ai otrăvit-o. Ce faci? Mergi la un nonstop?

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Asta e o întrebare de pus într-o secție de catatonici: „Bună ziua, dacă ați fi o legumă, ce… mă scuzați”.

Aș vrea să fiu o conopidă, pentru că are forma aceea atipică de buchet de flori. De altfel, în engleză i se spune „cauliflower”. Ca fruct, nuca de cocos. Robinson a trăit bine de tot din nuci de cocos.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

O toaletă.

 

Dar lângă două beri?

O zi la mare, la umbră. Vara, zilele sunt lungi și berea aproape.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta.

Am avut un noroc formidabil ca toate femeile care m-au avut de-a lungul vremii în pază și îngrijire să gătească foarte bine: bunica mea, mama, soția și soacra. „Foarte bine” nu înseamnă numai ca mâncarea să aibă gust bun, ci să și fie pregătită cu dragoste. Un bucătar foarte bun este Răzvan Exarhu. Poate face o sonată dintr-un cartof. „Regele” e însă un prieten la care mâncăm destul de des, Billy, dar de obicei nu e meritul lui: când ajungem la el suntem atât de obosiți de drum, încât nu-mi amintesc să fi strâmbat vreodată din nas.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Ciocolată, cafea și Sanda Marin.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Ferește-te de prostul harnic și de mâncarea veche.