Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Dupa o masa de Craciun sau de Pasti, ai senzatia
ca esti un cimitir in care tocmai au fost ingropate
niste animale

Scris de Simona Tache
day-icon 10 November 2015 Simona Tache

“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică.  Azi, Mihai Radu, împreună cu care am scris, la patru mâini, best-sellerul Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut și urmarea lui, Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor, care urmează să iasă pe piață pe 11 decembrie. 

 

S-a născut la Moldova-Nouă, pe Dunăre, a crescut în Craiova, de unde, probabil, și o pasiune destul de dubioasă pentru defuncta echipă Universitatea Craiova, a cărei emblemă și-a tatuat-o pe antebraț. A terminat Filosofie la Iași, unde a și lucrat un semestru ca profesor. S-a salvat prin fugă, din care nu s-a mai oprit decât la București. De 12 ani lucrează tot la reviste de umor: Aspirina săracului, Plai cu Boi, Times New Roman, Academia Cațavencu, Cațavencii. A mai scris un volum de povestiri și un Roman, “Sebastian, ceilalți și-un câine”. În prezent, scrie în Cațavencii și face texte pentru emisiunea Starea Nației. Despre mâncare mi-a povestit cele ce urmează.

 

mihai radu

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Într-una din vacanțele de vară din adolescență, să fi fost pe la 14 ani, așa, am mers cu mai mulți prieteni pe la „țară”, pe la mine. Acolo, am cules roșii din grădina bunicilor mei, niște chestii imense și zemoase pe care le-am mâncat cu brânză și pâine făcută în casă de bunică-mea. Pun pariu că pâinea aia mirosea din cosmos. Eram hămesiți, merseserăm cu bicicletele vreo zece kilometri. Pâinea avea coajă groasă, crocantă, brânza sărată scârțâia în dinți, iar roșiile erau dulci și foarte zemoase. Îmi amintesc cum stăteam toți în jurul mesei, prietenii, vai, foarte respectuoși cu bunicii mei, era în asfințit, se auzea liniștea aceea sonoră a satului, compusă din glasuri de copii care se jucau pe stradă și trenuri îndepărtatate, șuierătoare, care traversau bărăganul.

Bunicul, un bărbat ajuns la 80 de ani, ne-a îmbiat să luăm un păhărel de țuică, bunica a protestat, și cu toții ne dădeam seama că e doar un joc, o glumă.

Jur, mi-a rămas în minte „mâncarea” aia și noi care eram mici, eu cu prietenii mei. Și bunicii mei care, pe-atunci, trăiau…

 

Dar cea mai proastă?

Cea mai proastă mâncare e aia pe care contextul o face să fie proastă. Fie că e vorba de un restaurant de rahat, de un anturaj aiurea, de o zi în care nu ți s-a legat nimic și în care chelnerul are fața unui cartof stricat, dar plin de el și foarte mândru așa, aiurea.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa preferată e supa aia de pui, cu tăiței de casă, în care plutesc bănuții aceia aurii de grăsime. Când eram mic, mă înnebuneam după gustul acestei supe. Am rămas cu deprinderile de gust de atunci. Acum îmi place tot ceea ce e gătit simplu și care poate fi mâncat picant. Să zicem, foarte picant. Altfel, o masă care mă mulțumește oricând este unt pe pâine cu puțină sare.

Desertul, în schimb, îmi place ca masă în sine. Să zicem, jumătate de kil de tort sau de prăjituri, sau jumătate de kil de înghețată. Și gata, mai mănânc dulce după un an.

 

Când ai mâncat ultima oară până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Mi se mai întâmplă să bag „un dulce”, așa, necontrolat, absorbit de vreun film sau altceva. Mă opresc când mi-e rău, de parcă altcineva a preluat controlul asupra mea între timp. Și mai sunt mesele alea de Paște sau de Crăciun, pe care le urăsc din suflet, acele olimpiade ale îngurgitării, când te lași purtat pe aripile cărnurilor, sosurilor etc. După care ai senzația aia că ești un cimitir în care tocmai au fost îngropate niște animale.

 

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Mi s-a întâmplat nu ceva greu de uitat, ci ceva greu de amintit.

Momentul ăla în care te întrebi cum s-a ajuns acolo, în acel punct al nopții, al amețelii, al… etc. De obicei mă bufnește râsul, mi se pare foarte amuzant că, în jur, oamenii au construit o lume „serioasă”, cu rate la bancă, cu taxe, cu acte care se legalizează la notariat.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Nu, chiar nu am asta cu foamea care să mă doboare din picioare pe stradă. Iau ceva din jurul meu și mănânc, orice. Cred că pot să mănânc și frunze, lemne, creioane, orice, fără să fac mare caz. Și am și un stomac foarte nesimțit, ca un pensionar liniștit, vaccinat împotriva tuturor rahaturilor vieții.

 

Dar când ți-e sete?

Când mi-e sete, la fel, sug un creion. Nu, glumesc, un pix. Nu, iar am glumit.

Orice s-ar zice, lichidul e mai „curat” decât solidul. Sunt un fan al băuturii, nu al mâncării, un om al setei, iar nu al foamei. Nu fac rău la sete, pentru că nu las lucrurile să ajungă până acolo.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Dacă aș fi o legumă?… Viorel Lis. Dacă aș fi un fruct?… Scarlet Johansson?… Mda, nu știu dacă am înțeles întrebarea.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Chestii, nu pot să-ți zic. Oricum, mai merge un rând.

 

Dar lângă două beri?

Îți dau un sfat: ferește-te de omul care zice că vrea să bea o bere și chiar o bere bea. Nu există conceputl de „o bere”, e o prostie, un nonsens. Există zero beri, două beri, trei beri, dar nu „o bere”.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta.

Băi, sincer, îmi place de mine când îmi fac un platou de resturi de prin frigider și, ca un șobolan deprimat, îmi pun un serial și încep să ronțăi.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Ciocolată, cafea, două tâmpe.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Exces.