Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Povestea celor 7 cartofi cu slanina si mult unt
sau despre cum ajungi sa mirosi a usturoi si in suflet

Scris de Simona Tache
day-icon 25 August 2015 Simona Tache

“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Azi, e rândul prietenei mele, Ana Naie.

 

 

Primul job al Anei a fost în studenție. Se ocupa de rubrica de relații din revista pentru postadolescenți Super[!] (da, semnul de punctuație face parte din denumire :P). Apoi, s-a angajat secretară la o casă de discuri. Făcea cea mai proastă cafea – povestește ea, autoironic -, încurca liniile de telefon, iar, când trebuia să trimită un fax, făcea cădere de calciu. A mai crescut un pic și a ajuns Brand Manager la revista Tabu și Director de Marketing mai întâi la Universal Music Romania, apoi la Euromedia. Din 2014, se ocupă de foodcoaching, sub coordonarea unei șefe super, care răspunde la același nume ca ea și – culmea! – are același CNP. Foodcoaching, adică ajută oamenii să slăbească, într-un fel gustos și prietenos. Fără foame și, mai ales, fără traume. Povestea ei de dragoste cu mâncarea s-a manifestat mai întâi printr-un blog pe care, probabil, îl știți: Easy Peasy. Pe el, Ana scrie rețete și diverse povești cu mâncare, într-un stil tonic, simpatic și cute. N-ai să găsești vreodată la ea hatereală, dar pe subiecte de bine, face așa o gălăgie molipsitoare, că ți se face și ție poftă să te bucuri. Dar să pictăm, în cele ce urmează, portretul Anei cu de-ale gurii.

 

Foto Ana Naie

 

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

 Sarmalele mamei. Mici cât pumnul de bebeluș de trei zile, din carne slăbuță, dar negreșit de porc, rulate cu simț de răspundere în foaie de varză murată tot de ea, ușor afumate și scăzute până la epuizare. De circa 35 de ani avem această relație foarte specială, nu cred că o să mă satur în veci de ele. În familia noastră se mănâncă sarmale o dată pe an. Poate de aia nu o să mă satur niciodată de ele?! Simt că am descoperit ceva! :-))

 

Dar cea mai proastă?

Sarmalele mele. Kidding :-)) Eu NU fac sarmale. Nu am foarte multe amintiri despre experiențe culinare ratate. Cred că cea mai vie dintre ele este mâncarea de spanac cu lapte, de la grădinița de pe strada Caragea Vodă din București. Se întâmpla în 1983. Când persoana mea mică, alta decât persoana mea adultă, era din cale afară de mofturoasă, spre dezamăgirea constantă a tovarășei Elena și a părinților mei. Anyway, în fiecare zi mă rugam “Dă, Doamne, să nu ne dea spanac!”

 

Așa m-am prins eu că rugăciunile nu sunt întotdeauna ascultate (la naiba!), pentru că, uneori, chiar ne dădeau spanac, în ciuda eforturilor și evlaviei mele. De cum mă lăsa mama jos din brațele ei slabe în holul grădiniței (asta era, în mod cu totul și cu totul interesant, înainte să se scrie 454 de cărți despre attachment parenting), trăgeam pe nas și știam. Dacă mirosea numai a lapte prins, însemna că mai e o șansă.

 

Dacă, pe lângă laptele prins mai simțeam și o treabă leșioasă, știam că are să se întâmple boralâcul verde și mă puneam pe un plâns de zile mari. Cerșeam mazăre cu frigănele și, dacă nu îmi dădeau, scuipam demonstrativ piaza rea și verde peste tot, pe șorțuleț. Între altele, ca să mă ducă tovarășa la spălător, unde speram să-l văd și pe Iorga Marius, prima mea dragoste neîmpărtășită. În fine, despre Iorga Marius vorbim altă dată. Cert e că ani de zile n-am putut să mănânc spanac, lapte dulce nu pot mânca nici acum, iar caimacul mi se pare moartea.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Nu am o supă preferată. Mănânc cu luminițe în ochi atât ciorbă de burtă, cât și supă cremă de sparanghel. Sau o supă rece din roșii de grădină, cu mult leuștean. La fel stau lucrurile și la felul principal. Nu mă pot hotărî între ciolanul de porc cu șorici crocant și foarte sărat (mâncat cu necesitate gol și cu mozol pân’ la coate), niște creveți uriași, grătăriți, sparanghel în toate formele de agregare, spaghete aglio olio e peperoncino (musai cu un snop de pătrunjel în ele) și, desigur, world peace.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Când eram însărcinată. Șapte (7) cartofi copți, cu slănină, usturoi și mult unt. Eram singură acasă și m-am hotărât să mănânc câte un cartof pentru fiecare lună de sarcină pe care o îndurasem cu stoicism (not). Hai că te păcălesc :-)) Mi-ar plăcea să pot să spun că așa a fost, fix, dar adevărul e că eram scăpată de la grădina zoologică a bunului simț și tot ce-mi doream era să mă îngrop cu fața în ceva soios.

 

Am mâncat până nu mai știam de mine. Miroseam a usturoi și în suflet. M-a găsit soțul eșuată cu fața în sus pe pat, ținându-mă cu mâinile de suplul abdomen și văicărindu-mă ca o greu încercată. N-am vrut să-i zic în ce hal mă hrănisem, dar stătea mărturie grămada de coji de cartof, după cum și o boare generală care ar fi ucis pe loc orice vampir.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Nu beau. Nu beau prea mult. A fost (într-o altă viață) o situație (absolut singulara și, de aceea, de neegalat) a unei beții crunte la Horezu, într-o bodegă de pe șosea. Niște liceeni s-au făcut, și anume, muci. Au venit acasă la gazdă și au făcut pipi sub un nuc, că n-au nimerit buda pe întuneric. Dimineață s-au trezit cu fund de maimuță pentru că, ghici ce, sub nuc erau urzici.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Fac foarte, cum să-ți zic, Simona… urât. Uneori plâng :-)) Scopul meu în viață și în fiecare zi este, practic, să nu îmi fie foame. De când deschid ochii, numai la asta mă gândesc. Încerc să ajung cât mai rar în aceast situație, chiar dacă asta înseamnă să mănânc pate Bucegi pe biscuiți Petit Beurre. Deoarece știu că, dacă iese monstrul din mine, rupe capu’ la toți ursuleții de pluș și pe urmă le mănâncă măruntaiele și pe urmă le scuipă înapoi tricotate în chip de ciorap de lână.

 

Dar când ți-e sete?

Beau apă.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Un pătrunjel și o frăguță.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Prietena mea, Cristina (acea ființă din lume care îmi face poftă de bere prin simpla ei prezență). Prima oară când am băut o bere cu ea a fost cam așa. Eram într-un local. Eu: “O apă plată, mică și caldă!” Ea: “O bere la draft”. Ia o gură și începe: “Mamă cum e berea asta rece, la draft. Ce prrrroaspătă e. MMM. E așaaaa… rece… și prrroaspătă!” Și prietena noastră, Carmen, pe lângă ea, ca ecoul: “Rece… Proaspătă… Bună…” Nu-ți mai zic că acum sunt așa, precum câinele lui Pavlov. Cum le văd pe gagici, cum îmi curge o băluță.

 

Dar lângă două beri?

Cristina și Carmen, nu ți-am zis?:))

 

Bucătarul preferat?

Mama. Best. Și Cristiana de la Simbio, desigur.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Vanilie. Cafea. Deci… da.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Folosește cremă cu factor de protecție solară 50+. Este singurul sfat valid și cu certitudine așa. Restu-s bull shit 🙂

 

*Persoanele intervievate sunt reale. Întâmplările relatate sunt personale și asumate de către personanele intervievate. În chestionarul Simonei pot apărea situații în care se prezintă consumul iresponsabil de alcool. Scopul nostru este tocmai acela de a informa cititorii, prin intermediul platformei Despre Alcool, asupra faptului că din experiențele altora se poate învăța.