De cand am intrat m-a palit atmosfera… ziceai ca toata lumea bause nitroglicerina amestecata cu kerosen!

Un gagiu intr-un slip rosu aprins, ca acelea de salvamar, se urca pe trambulina. Urca cu greu, are o sticla in mana. Ajunge sus gafaind, rasufla zgomotos de cateva ori, trage aer adanc in piept si urla: Baaaaaaa,  sar in cap in piscina si beau sticla asta ca pe un shot! In cadere!

Titlul initial al articolului era “Cand toti sunt matrafoxati si tu esti singurul care functioneaza… e greu, tata!“, dar l-am schimbat in ultima secunda, pentru ca in timp ce-am scris articolul mi-a tot revenit in cap un singur cuvant: exorcizare. 🙂

—

De cand am intrat m-a palit atmosfera… ziceai ca toata lumea bause nitroglicerina amestecata cu kerosen!

Un gagiu intr-un slip rosu aprins, ca acelea de salvamar, se urca pe trambulina. Urca cu greu, are o sticla in mana.

Ajunge sus gafaind, rasufla zgomotos de cateva ori, trage aer adanc in piept si urla: Baaaaaaa,  sar in cap in piscina si beau sticla asta ca pe un shot! In cadere!

Toata lumea urla Braaaaavoooo!, toti asteapta plescaind multumiti sa-l vada pe gagiul cu slip rosu cum sfarseste pe fundul piscinei, cu sticla pe post de supozitor…

Cu cateva secunde inainte sa vedem saltul asta inedit, baiatul asta despre care o sa povestesc aici – sa-i spunem Eroul Nostru – a sarit peste cateva sezlonguri, s-a aruncat pe scara care urca la trambulina, a urcat-o in doua secunde si l-a prins pe saritorul in cap cu sticla in gat in ultima secunda.

N-a apucat sa-si traga suflarea ca se aude alt raget: Sunt australian, fratie, si fac sãrfing!

Nenea astalalt aruncase un sezlong in piscina si urla observatia de mai devreme in timp ce alerga cu pasi mari – si foarte nesiguri – urmarind sa sara cu picioarele peste sezlongul care plutea indoielnic in piscina. La ultimul pas ceva a mers prost, a alunecat pe buza piscinei, a executat jumatate de salt frant in aer, a aterizat cu noada pe aceeasi buza a piscinei (muzica era tare dar pot sa jur c-am auzit cum i-a crapat noada).

Dar stai ca nu s-a terminat… dupa ce-a dat cu noada, lovitura l-a propulsat in fata si-a reusit sa dea cu gura in coltul cel mai apropiat al sezlongului. Da, si-a spart si gura…

Toata lumea se tavalea pe jos de bucurie, spectacolul fusese pe cinste. Niste sange incepuse sa se rasfire prin piscina, surfarul dadea ciudat din picioare pe la fundul apei. Am plecat spre el dar Eroul Nostru deja sarise de pe trambulina, l-a apucat pe scufundat de par si ceafa, l-a scos la aer.

Surfãrul a urlat Nu-i nimic, asa am vrut io! si-apoi s-a lasat scos din piscina.

Imi fac discret o cruce si-mi spun ca trebuie sa evacuez repede zona, da-l vad pe Eroul Nostru cum pleaca in sprint catre celalalt colt al piscinei, acolo unde un alt prieten de-al lui, posedat si el de acelasi demon dement, se chinuia pe muteste sa traga una dintre boxe in piscina.

Boxa mare, de aer liber, self-amplified (adica are statie de putere in ea, adica este alimentata la priza. Cu volti. Vreo 220…).

Omul era pe coltul piscinei, prinsese cablurile care alimentau boxa intr-un manunchi si se opintea in grilajul de pe marginea piscinei – râzând malefic – sa se impinga in piscina si sa traga dupa el si boxa.

In ultima secunda Eroul Nostru a executat un salt la sacrificiu (si-a julit amandoi genunchii) si a prins boxa care tocmai ce se urnise de pe loc spre prietenul lui si spre piscina.

N-am stat sa vad mai mult, oricum ajunsesem acolo din greseala… i-am urat in gand Noroc bun! Eroului Nostru si m-am dus pe treaba mea.

Totusi… n-am putut sa nu ma gandesc… ce e de facut cand pierzi startul si cand ajungi singurul treaz in mijlocul unei petreceri unde toti prietenii tau sunt posedati. Ce faci? Recuperezi ecartul sau te transformi in… Eroul Lor? 🙂

L.E. Poza din header e facuta de mine acum cateva zile, in Corfu. N-are alta legatura cu party-ul despre care ziceam, decat plaja. Doar ca party-ul dement cu posedati se desfasura la noi in tara, undeva in Mamaia.