“Aș mânca oricând sushi, edamame, paste sau clătite cu dulceața de caise”

Scris de Simona Tache
1 noiembrie 2019

Nu știu om să nu-i placă să vorbească despre mâncarea bună.

 

Nici om să nu aibă amintiri, planuri și povești burdușite de gusturi, arome și îmbietoare texturi. Nu știu, în fine, nici om despre care mâncarea să nu spună nimic. Așa că o să invit, în cele ce urmează, cetățeni care-mi sunt mie simpatici să se “povestească” prin magice supe-creme, prin nostalgice și copilăroase gogoși, prin cartofii auriți din localul lor preferat, prin vreun sushi mâncat cu poftă de uriaș, ori prin deserturi catifelate, de neuitat, ieșite din mână de mamă.

Azi, voi vorbi cu prietena mea, Dana Olariu.

 

Primele cuvinte care-mi vin în minte, când mă gândesc la Dana, sunt “blândă” și “bună”. E psihoterapeut și nicio altă meserie din lume nu i s-ar fi potrivit mai  bine. Știe să fie mereu acolo, într-un fel cald și complet neintruziv, pentru prietenii ei, la fel cum știe să fie un terapeut minunat pentru oamenii care-i vin în cabinet. E răbdătoare și calmă, inteligentă și cultivată, partener și prieten de cursă lungă. Are, în inima mea, o cămăruță numai a ei, pentru veșnicie. Știe totul despre Star Trek și e întruchiparea expresiei “a mânca precum o vrăbiuță”, adică “încet și foooarte puțin”. Asta nu m-a împiedicat însă să îi pun toate întrebările care urmează. 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Un desert. Boule de neige este numele lui și îmi lasă gura apă numai când ma gândesc la el. E un fel de lapte de pasăre un pic mai snob, mai de pension. Și mai fin. E compus din niște găluște foarte ușoare din albuș de ou, ca niște nori pufoși, care stau într-un sos nu foarte dulce de cacao. Făcea bunică-mea desertul ăsta, când eram mică, și simțeam că e sărbătoare. Nu am rețeta, iar ea a uitat-o. La o căutare pe Google, găsesc orice altceva numai asta, nu. Găsesc fie un arbust, fie un desert marocan care seamănă, la o primă privire, cu găluștele cu prune, fie globuri din alea de sticlă, cu sclipici în ele.

 

Dar cea mai proastă?

Nu prea-mi dau seama, nu-mi amintesc de vreo mâncare cu adevărat proastă. Așa că l-am întrebat pe soțul meu. “Pentru tine? zice el. Mâncarea aia indiană, clar! Că era sa mori!”. Într-adevăr, am făcut o reacție alergică foarte urâtă după ce am luat o singură înghițitură din mâncarea lui, care nu știu cum se numea, dar era niște carne cu niște sos roșu. Cu toate astea, n-aș putea să spun că a fost proastă, ci că nu m-am înțeles eu cu ea sau ea cu mine.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa mea preferată este o supă-cremă de roșii după o rețetă a lui Jamie Oliver. Cred că motivul pentru care îmi place foarte mult e că e făcuta cu țelină Apio în loc de țelină obișnuită. La felul principal n-am neapărat unul preferat, dar aș mânca oricând sushi, edamame sau paste. La desert ar fi mai multe. Cel de mai sus, clătite cu dulceață de caise și orice se lipește de dinți.

 

Când ai mâncat ultima oară până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Nu cred că am mâncat vreodată până să mi se facă rău, nu-mi amintesc. Însă exagerez cu bomboanele Mozart, când îmi cad în mână. Le ador și le mănânc ca pe semințe. Dar nu am avut niciodată așa de multe încât să mi se facă rău. Mai mult, sigur-sigur ar mai fi mers câteva în plus.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

N-am monstrul ăsta. Dar fii pe pace, am alții. Pe ăsta l-am văzut și cred că e tare enervant pentru cei care trăiesc cu el. Îl recunosc imediat, pentru că vine cu multă agitație și proastă dispoziție, cu stări de rău, cu alergat după mâncare, care nu e suficientă, cu căutat altă mâncare, mai gustoasă, mai dulce sau mai sărată. Și, ca orice monstru care se respectă, nu pleacă pur și simplu după ce i s-a făcut pe plac și foamea a fost satisfăcută, ci lasă ceva în urma lui, și anume una bucată mare vinovăție.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Dacă aș fi legumă, aș fi o roșie, deși am aflat târziu că este fruct. Prea târziu, însă, ca să îmi mai schimb părerea despre ea. Iar, dacă aș fi fruct, aș fi avocado, chit că îl văd și pe el mai mult ca pe o legumă. Și aș mai vrea să fiu ridiche sau gulie, pentru că sunt crocante, iar ridichea e și un personaj destul de important într-o poveste. Și zmeură, pentru că e gustoasă și miroase frumos.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

Ce grea e întrebarea asta! Aș zice ouă. Aș mânca o zi omletă, o zi scrob, o zi ochiuri, o zi poșate, pe urmă fierte moale, fierte mediu, fierte tare. Și după aia probabil aș muri și n-ar mai trebui să mă gândesc cum să mai gătesc ouăle. Sau aș putea să mănânc numai cartofi, că și ei îmi plac, oricum ar fi făcuți, și, dacă personajul lui Matt Damon a putut să mănânce mulți cartofi în Marțianul, de ce n-aș putea și eu?

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

Am mâncat la prânz paste cu ardei și pesto. Iar la cină o să beau o sana. Așa mi-am propus, doar o sana. Sper să-mi și iasă și să nu dau iama în frigider pe la 10 seara.

 

Ce ai visa să mănânci chiar acum?

Aș mânca un covrig. Sau doi. Doi. Din ăia care au și mac, și sare. Mi-e dor de covrigii ăia, pe care îi vindeau oamenii în lăzi albastre de plastic. N-am mai văzut de mult. Acum am greaua sarcină să aleg între sare și mac. Nu e corect. Oricum, n-am nicio covrigărie aproape, deci mă întorc la planul meu cu sana.

 

Bucătarul tău preferat? Cu ce te-a cucerit?

Cred că bunica mea. Mâncarea ei era foarte gustoasă, deși nu folosea deloc condimente. Gătea doar cu sare. Atât. Nici măcar piper nu folosea.

 

Gătești? Care sunt piesele tale de rezistență?

Nu gătesc. Mai fac omletă, din când în când. Nu se pune, nu? Că, dacă se pune, asta e piesa mea de rezistență.

 

Dă-mi o rețetă ușoară și bună-bună.

Spargi două ouă într-un bol, le bați bine-bine cu furculița și adaugi un pic de sare. Pui o tigaie pe foc și în ea arunci două lingurițe de unt. Când se topește untul, pui peste el ouăle bătute și te joci prin ele cu o spatulă, ca să nu se prindă. Le amesteci până nu mai sunt apoase. Și gata, ai o porție de scrob, pe care poți să o mănânci cu pâine prăjită, cu roșii, cu ardei, cu brânză. Mie îmi place doar cu roșii. Ușor și bun-bun!

 

Ce îți gătea bunica?

Bunica gătea de toate. Făcea un sufleu de dovlecei cu cașcaval și smântână, care era minunat, mai sus-menționatul boule de neige, un tort fabulos cu blat de nucă pisată și cremă de ciocolată, salată de vinete atât de bine bătute încât nu mai simțeai deloc semințele. Făcea multe, dar astea erau preferatele mele.

 

Ce îți gătea mama?

Absolut nimic. Talent pe care l-am moștenit.

 

Bărbați care-ți gătesc? Ce?

Am doi bărbați care-mi gătesc. Prietenul meu cel mai bun, care îmi face micul dejun în weekend. Mâncăm croque madame, sau omletă cu de toate, sau clătite. Când nu se ocupă el de micul dejun, mă ocup eu. Cumpăr suc de portocale și croissante cu unt. Îmi mai gătește și soțul meu. Vara face grătar și iarna face friptură la cuptor sau fasole cu ciolan.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Orice, dar ar trebui să înlocuiesc berea cu suc.

 

Ce sfat i-ai da unui tânăr din care să învețe să consume responsabil?

I-aș vorbi despre efectele pe care alcoolul în exces le are asupra vieții noastre. Mai întâi, asupra relațiilor. Cu noi înșine și cu ceilalți. I-aș spune poveștile tragice pe care le știu despre asta, despre oameni adevărați care au pierdut mult din cauza alcoolului. Pe urmă, i-aș spune despre efectele asupra corpului, asupra ficatului și creierului. Aș căuta articole și filmulețe care să explice mult mai bine decât mine ce se întâmplă în organism. I-aș recomanda băutul cumpătat, o cantitate mai mică de alcool, dar băută altfel, simțită, văzută, mirosită, gustată cu adevărat, spre deosebire de băutul în neștire. Și, în final, i-aș zice și că alcoolul are multe calorii. Cine știe? Poate că asta ar fi lovitura de grație.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Sos de roșii sau sos de smântână?

Cafea, migdale și fistic, unt, mozarella și smântână. N-am ales potrivit cu întrebările, pentru că nu-mi plac deloc frunzele, iar în loc de ceai prefer apa chioară, că e același lucru pentru mine.

 

Pizza sau paste? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram?

Paste cu usturoi, sunt tare bune. Apoi fructe de pădure. Mâncarea bunicii, ca să nu mor de foame. Mașină, că nu am voie să cad, deși mi-e dor de bicicletă. Nu discriminez între Facebook și Instagram, le folosesc pe amândouă la fel de puțin.

 

Ce ai mânca într-o seară de binging?

Floricele! Fără număr! Până nu le mai simt gustul. Și pe urmă suc rece. Și pe urmă iar floricele. And repeat. Pentru că repetiția este mama învățaturii, de aia!

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Ah, ce grea e asta… Dacă e sfat culinar, ți-aș recomanda să-ți faci testul ăla de alergii, ca să nu pățești ca mine.

Dacă e general, ți-aș zice să nu uiți niciodată de tine, să te iubești mult, mult, să-ți permiți să faci și să trăiești orice îți aduce bucurie.

“Paste quatro formaggi, iahnie de fasole cu murături, sushi, cartofi prăjiți cu mujdei, gogoși mici, cu lapte, tăvălite prin zahăr”

Scris de Simona Tache

Azi, voi vorbi cu Ileana Andrei Ileana a făcut Facutatea de Litere, apoi un master în comunicare Primul ei job a fost la televiziunea din Slatina, unde era reporter, editor de...

“Ciorbă de afumătură, acrită cu zeamă de varză, piftie, papanași, plăcintă de dovleac”

Scris de Simona Tache

Azi, voi vorbi cu Dragoș Vasile Dragoș e un entuziast povestitor al mâncării, după cum veți vedea în cele ce urmează Ne cunoaștem de vreo 15 ani, am împărțit multe...

“Șnitele din pulpe de pui, salată boeuf, miel la cuptor, tuslama, gogoși mici, tăvălite în miere”

Scris de Simona Tache

Azi, voi vorbi cu Diana Popescu Diana e jurnalistă de vreo 20 de ani A lucrat la Adevărul, apoi la Gândul, iar, în ultimii mulți ani, lăsase presa scrisă pentru...

Top 5 locuri uimitoare din România, unde poți să ajungi cu trenul

Scris de Călător în Bascheți

Ne-ați tot întrebat ce locuri puteți vedea vara aceasta cu trenul Vă spunem, mai jos, unde am fost noi cu trenul și unde ne-a plăcut Puteți călători ușor și puteți...

Riscurile alimentației moderne asupra sănătății noastre

Scris de Laura Ene

În ultimii ani, alimentația este din ce în ce mai mult în atenția noastră, dar și a cercetătorilor Și nu este de mirare, având în vedere că ne influențează direct...

Cea mai frumoasă perioadă

Scris de Alex Zamfir

Mă uit la el și uneori încă mă minunez cum bobul acela de om care încăpea cu totul pe pieptul meu, unul dintre locurile lui preferate pentru a dormi, s-a transformat în...

Bine ai venit pe desprealcool.ro!

Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.

Introdu anul nașterii:

Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.

Despre Alcool