Daniela David, în cartea sa ”Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală” (Editura Polirom, 2015, Iași), vorbind despre profilul psihologic al românilor, spune că nivelul emoțiilor pozitive este mai scăzut, iar cel al emoțiilor negative mai crescut la români, în comparație cu țările din spațiul vestic. Tot ea vorbește despre o stimă de sine scăzută a românilor și despre faptul că în loc să schimbăm ceva, preferăm să negăm, să compensăm, lucru care generează o încredere în sine mai puțin stabilă. Așadar, uneori, în loc să fim conștienți de cât de gravă este violența împotriva copiilor, a femeilor, dar și a bărbaților, alegem să ignorăm adevărurile dureroase.
ONU a alertat deja guvernele lumii în legătură cu creșterea semnificativă a cazurilor de violență în familie în această perioadă. În Franța, numărul cazurilor a crescut cu o treime în prima săptămână după declararea stării de urgenta.
A fi părinte este o provocare chiar și în vremuri bune, cu atât mi mult într-o perioadă de criză. Distanțarea socială, autoizolarea, pierderea libertății, incertitudinea, închiderea școlilor, vulnerabilitatea economică, pierderea sau riscul pierderii locurilor de muncă au fost câteva dintre rezultate blocajului produs de pandemie. Covid-19 a devenit „inamicul nr. 1” al multor familii din România. Se știe deja că dezastrele pe scară largă, indiferent dacă sunt traumatice (atacuri teroriste), naturale sau de mediu (uragane, pandemii), sunt adesea asociate cu niveluri mai mari de tulburări mintale (cum ar fi depresie, abuzul de substanțe, tulburare de stres posttraumatic), violență în familie și abuzuri asupra copiilor.
Așadar, în perioada izolării, a carantinei, a distanțării sociale, copiii și părinții au petrecut mai mult timp împreună. Acest lucru a fost bun pentru unele familii, însă pentru altele s-a dovedit un adevărat coșmar.
Stresul provocat de pandemie, dar și alți factori emoționali au făcut ca unii părinți să-și piardă cumpătul și să fie violenți cu copiii, alții au consumat mai mult alcool în această perioadă, devenind mai agresivi, iar unii au ajuns chiar la măsuri extreme (separare, divorț).
E ușor să-i condamnăm pe cei care fac astfel de abuzuri, însă nu ar trebui să uităm că acești oameni nu au fost ajutați în această perioadă, iar neputința lor a fost mai degrabă judecată. Studiul Demos, în colaborare cu IPP 2019, „Stiluri parentale şi influența asupra consumului de alcool la minori”, arată că nivelurile ridicate de consum de alcool se transmit din generație în generație și nu este vorba despre o moștenire genetică, ci despre comportamente învățate.
În același mod, violența nu este transmisă genetic, ci reprezintă un comportament care se învață și se perpetuează, atunci când copiii ajunși adulți nu se vindecă și nu reușesc să se raporteze la alte modele mai bune în viață. Persoanele care au declarat că au un nivel ridicat de consum de alcool au avut la rândul lor părinți care au consumat în mod abuziv alcool. La rândul lor, copiii acestora au deja probleme cu consumul abuziv de alcool
În plus, vă recomand să citiți „Ziua în care m-am iubit cu adevărat” de Andreea Săvulescu:
„O carte în care m-am întors la copilul meu interior şi i-am oferit ceea ce nu a avut. Vorbesc despre tehnicile de vindecare, cele care pe mine m-au ajutat. În Ziua în care m-am iubit cu adevărat am scris despre cum mi-am luat puterea înapoi”.
Vara este anotimpul distracției în aer liber, la soare, pe plaje sau în natură Cu toate acestea, pe măsură ce te bucuri de activități estivale nu trebuie să ignori...
Avem locuri ireal de frumoase la noi acasă, care abia așteaptă să fie descoperite așa cum se cuvine Unul dintre ele este Delta Dunării, târâmul magic dintre ape, așa cum...
Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.
Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.