Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Aș vrea sa fiu un broccoli, pentru ca este
asa de buuuuuuun… NOT!

Scris de Simona Tache
day-icon 10 November 2015 Simona Tache

“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Azi, e chiar rândul soțului meu, Nic Sârbu. Nu m-am putut abține să-l iau și pe el la întrebări.

 

Nic a fost, pe rând, următoarele: translator de ocazie pentru un combinat de îngrășăminte chimice din Bacău, doctorand în astrofizică și Teaching Assistant la University of Pennsylvania și la University of California in Berkeley, editor de reviste de piață de capital, jurnalist de știință și publisher de reviste de umor ori Secretar General de Redacție la același gen de reviste (de Academia Cațavencu și Cațavencii e vorba). E genul enervant căruia, deși îi place mâncarea, nu e deloc mâncău. Poate să nu mănâce două zile fără să ajungă să rupă cu dinții ușa de la frigider. Mai e și genul insuportabil, care, la 40 de ani, are greutatea de la 23. Devorează cărți de știință, de geopolitică sau de istorie. Acum, de exemplu, citește “o carte extraordinară despre istoria Imperiului Roman”. E sclavul unei pisici negre, Mihaela, și are și un blog de popularizare a științei, sciencefriction.ro. În cele ce urmează, vom afla ce relații are cu mâncărica și cu băuturica, dar mai ales cu mâncărica.

 

nic sarbu1

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Really? O să râzi de mine, dar deși am gustat multe țăcăneli din lumea întreagă, tot salata de boeuf din copilărie e cea mai bună mîncare pe care am mîncat-o ever.

Ok, hai să-ți dau și un răspuns mai complex. Știi cum zicea Tolstoi, „Toate mîncărurile proaste sînt la fel. Fiecare mîncare bună e bună în felul ei”… Am mîncăruri „cea mai bună” pe categorii: cu vită, cu pește, cu legume, cu zahăr…

Undeva, sus pe listă, este pizza. Care e ca sexul: și cînd e rea e bună. Burgerii. Mămăliguța cu brînză și smîntînă. Caracatița la grătar. Pîinea cu unt și cu miere, cu lapte. Sushi. Falafel cu orez libanez și cu hummus. N-ai tu răbdare cîtă listă de „cea mai bună” mîncăruri am eu.

 

Dar cea mai proastă?

Asta e mai simplu, dar pe motiv că niște cunoscuți s-ar putea simți prost, mă voi folosi de al cincilea amendament și aleg să nu răspund. Dar, undeva pe primele locuri, sînt mîncărurile de la nunți, aproape întotdeauna mult mai proaste decît și-ar fi dorit mireasa.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

În satul bunicii mele din Bucovina se face o minune care se cheamă „zamă”. În traducere, pentru voi, bucureștenii, „zeamă”.  O supă de pui (din care se scoate puiul, care se prăjește în tigaie, ca să fie consumat ulterior cu mujdei, miam-miam), cu tăieței și cu pătrunjel proaspăt, presărat pe ea aburindă. Se îmbucățește niște mămăligă și se aruncă-n ea. Piper mult și e ab-so-lut genială.

Felul principal? Multe, cum îți ziceam. După zama asta, de exemplu, parcă aș băga niște sushi, ceea ce-mi amintește de Elena Udrea, care a declarat într-un interviu că mâncărurile ei preferatele ei sunt caviarul și fasolea cu ciolan, haha…

 

Cu desertul preferat mi-e tare greu. N-aș ști să aleg, nici cu pistolul la cap. Să fie tartele cu fructe? Să fie crema de zahăr ars (musai cu nuci)? Sau baclavalele? Sau plăcintele cu brînză? Sau cu mere? Sau înghețatele cu fructe de pădure? Habar n-am, alege tu unul. Sau mai multe. Eu le mănînc.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Cu prea mult timp în urmă, de aia nici nu îmi aduc aminte cît și ce. Dacă ar fi să ghicesc, aș zice că toată salata de boeuf trimisă de mama, pe vremea când eram student. Sigur era multă, că știa cât îmi place.

În copilărie, am avut un vis care, dacă ar fi devenit realitate, m-ar fi băgat în spital: îmi doream să am un sac de banane numai al meu și să-l mănînc pe tot, fără să împart cu nimeni. Noroc că nu mi s-a împlinit. Acum, când aș putea să îmi cumpăr un sac de banane, nu mai am visul.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Nu prea înțelegi tu cum devine chestia aici. Cînd bei prea mult, tocmai, totul devine foarte ușor de uitat. Inclusiv căsătoriile din Las Vegas, la 5 minute de când ți-ai cunoscut jumătatea. Nu, nu încerc să te anunț că mai sunt căsătorit și cu altcineva. :)))

Hai totuși să-ți răspund la întrebare: Acum vreo 13 ani, în Berkeley, un român, o irlandeză și un tip din Sri Lanka și-au încheiat o noapte mai veselă, bazată pe consum, înotând pe spate, pe uscat. Mai exact, pe stradă. Noooo, românul nu eram eu, am auzit povestea de la “un prieten”.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Fetele au monștri, băieții au ștrumfi sau bebeluși, ceva, altfel nu-mi explic de ce mă mai întreabă mama dacă am mâncat chiar și acum, la 40 de ani. Bebelușo-ștrumfii ăștia au efect doar asupra femeilor, am observat asta încă din facultate, când, în cîte o pauză mai mare de pachet de acasă, veneam de la Măgurele în București și mă opream la ușa fostelor mele colege de liceu. Le spuneam doar atât, că n-am mîncat de trei zile și n-am dormit de două (cine n-a jucat „Heroes of Might and Magic” nu poate înțelege), și magia se producea. Mă trimiteau la culcare, timp în care ele se apucau, agitate, de zdrăngănit cratițe prin bucătărie.

 

Dar când ți-e sete?

Ștrumfo-bebelușul de care povesteam mai sus nu cred că are competențe și pe partea de băutură. Practic, nu-mi amintesc să mă fi sunat mama vreodată să mă întrebe dacă am băut bine.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Hahaha, ce întrebare! Parcă e din oracolele alea pe care le completam în generală. Dar fie, să-ți răspund: mi-ar plăcea să fiu broccoli. Pentru că este așa de buuun… NOT! Dar așa zic toți nutriționiștii, deci accept să mă sacrific și să am o viață mizerabilă, de legumă pe care n-o iubește nimeni. Sau poate m-aș vrea o ceapă? Nu, nu pentru că-i face pe toți să plîngă, ci pentru că e compusă din straturi straturi, deci, dacă mi-ar fi cald, aș putea să mai dau jos din ele.

Una peste alta, totuși mi-ar plăcea mai mult să fiu fruct. Un ciorchine de struguri, o banană, un ananas, o cireașă pietroasă și încă multe altele. Te ocupi tu de psihanaliza tuturor acestor variante, da?

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Încă una. De fapt, nu lîngă, ci după. Lîngă merge ceva sărat, ca să te facă să mai iei una. Barmanii știu toți asta, de-aia sînt alune, arahide și alte din astea gratis pe la baruri. În Cehia erau chiar niște cuierașe cu covrigi uriași, sărați, pe toate mesele. Mă rog, ăștia nu erau gratis. Una peste alta, altceva nu-nțeleg. De ce, în țarcul oilor, lângă bulgărele ăla de sare pe care-l tot ling ele, nu e și o bere.

 

Dar lângă două beri?

Tot ronțăieli din astea. Sau o pizza, deja. Sau cartofi prăjiți. Sau încă o pizza.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta.

Pot, dar nu vreau. Bunicile mele n-au rupt la capitolul ăsta, cum tot auzi în poveștile corporatiștilor cu bunici la țară. Știu! Răspunsul corect este că bucătarul meu preferat e soția mea. Am glumit, haha. Uite, îmi plac Jamie Oliver și Gordon Ramsay în egală măsură, chiar dacă ei nu se plac deloc între ei.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Vanilie, ceai și nici una. Erau vremuri cînd aș fi zis Răduleasca, dar m-am mai maturizat, iar ea pare că nu se mai simte bine de multă vreme.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Learn the art of how to… not give a fuck. 90% din lucrurile care ni se întâmplă sînt complet irelevante.