“Cand mananc mancare de castraveti murati sunt fericit “

Scris de Simona Tache
14 martie 2018

“Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu.

 

Adică putem să fim și o salată de vinete, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un fresh de portocale, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână.

În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică.

Azi, e rândul amicului meu, Dragoș Vărșăndan.

Dragoș e genul ăla de prieten care nu e niciodată deprimat.

E numai bun să-l suni când ai o zi proastă, ca să te scoată la masă și să te facă să râzi. E jurnalist, antreprenor, social drinker, gurmand și degustător de vinuri. A lucrat în presa scrisă vreme de 15 ani și a fost, pe rând, redactor sef adjunct la revista Viva!, redactor șef al revistelor TV mania și TV Satelit și Directorul Executiv al Diviziei de Reviste de la Ringier România.

De câțiva ani e este proprietarul www.theliquorstore.ro, cel mai complet magazin online de băuturi din România, și autorul unui blog în care povestește pe larg despre vinurile bune sau licorile fine pe care le degustă. În calitate de gurmand, știe toate locurile în care se mănâncă bine din oraș.

Practic, dacă ar exista, în România, un singur post de mâncător-băutor social, el ar fi cel selectat, din milioane de candidați.

Ia să-l întrebăm noi, în cele ce urmează, fix despre ce-i place lui mai mult și mai mult.

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Am avut norocul să locuiesc cu bunicii mei până la facultate, iar gustul mâncării făcute de bunică-mea a rămas, pentru mine, inegalabil. Am și acum în minte imaginea ei în bucătărie.

Maia, așa cum îi spuneam noi, își petrecea probabil mai mult de jumătate din zi acolo, printre oale și linguri, pregătind o mulțime de bunătăți. Inutil să vă mai spun ce minunății ieșeau din mâna ei. Eram o familie de răsfățați. Făcea câte două-trei feluri de mâncare pe zi și simțeai că o face cu drag. Când era singură în bucătărie, o mai surprindeam și cântând. Era cel mai vesel și mai blând om pe care l-am cunoscut și avea o voce care-ți făcea pielea de găină.

Însă, mai mult decât orice, era o bucătăreasă fără cusur. Îi plăcea să mănânce și ne iubea foarte mult pe noi, pe nepoți, de-asta cred că gătea așa de bine. Orice mâncare ieșită din mâna ei era făcută cu dragoste pentru noi și pentru gustul bun.

Apoi, am avut norocul să mănânc în sute de restaurante și în câteva cu stele Michelin și am gustat multe lucruri incredibile, imposibil de descris în cuvinte, dar când mănânc o salată de vinete, un borș de legume, o mâncare de castraveți sau de mărar, cum făcea Maia, sunt fericit.

 

Dar cea mai proastă?

Pe cele mai proaste le-am uitat. Nu îmi încarc memoria cu ele. Îmi aduc minte de un Revelion petrecut la Tismana, într-un hotel prost încălzit. Cred că a fost singura masă din viața mea de la care m-am ridicat mort de foame, dar cu gura până la urechi.

Fusesem prevăzători si plecasem de-acasă cu o sticlă de whisky bun pe care am apucat să-l bem înainte să înceapă programul artistic. Care program artistic era compus dintr-un folclorist fără dinți și soția lui, care au cântat și au spus bancuri proaste toată seara.

Iar, la final, au susținut un recital „unic în Europa” (nu știu de ce s-au oprit la Europa) de cântat la sticle. Aici s-a rupt filmul. Am ras cu lacrimi.

Revenind la meniu, el era compus aproape exclusiv din mezeluri (care mie îmi displac profund), o friptură cu care puteai să te încalți și un pilaf care rămânea lipit de farfurie dacă o întorceai.

Era prin anii ’90, iar cel mai apropiat oraș era Târgu Jiu, deci nu prea am avut încotro, am fost nevoiți să rămânem acolo până dimineață și să mâncâm multă pâine „la trecerea dintre ani”.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Borșul de legume sau supa de roșii cu busuioc. Mâncarea de castraveți murați. Lapte de pasăre.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Nu mai știu când a fost ultima oară, dar țin minte bine un ospăț pantagruelic la părinții lui Marius Tudosiei, la Dersca. Mama lui Marius este o bucătăreasă incredibilă și orice scurtă vacanță petrecută la Dersca se termină cu câteva kilograme în plus și cu o altă perspectivă asupra mâncării. Practic, te lași de mâncat vreo două zile după aceea, atât de sătul te întorci de-acolo.

Ei bine, odată, de Paște, ne-am dus acolo și îmi aduc aminte că o zi întreagă nu ne-am ridicat de la masă. Mama lui Marius tăiase câteva orătănii, inclusiv porcul, și avea o pivniță care cred ca ajungea până în centrul Pământului, pentru că se tot ducea să mai aducă ceva din pivniță și se întorcea mereu cu niște tăvi și cu tot felul de sticle și borcane pline pe care trebuia să le mâncăm noi.

Plus că făcea o pâine ca un cozonac în cuptorul imens din bucătărie…

Practic te surprindeai frecvent căutând pe masă încă o strachină în care să întinzi o bucățică din pâine aceea incredibilă. Două zile mai târziu, am ajuns la București și unul dintre cei prezenți s-a operat de apendicită. Nu cred că a fost o coincidență.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Prin natura meseriei consum alcool peste medie. Acesta-i și motivul pentru care am ajuns să știu când să mă opresc pentru că altfel aș avea prea multe momente din acestea greu de uitat.

Îmi aduc aminte de o vacanță în care am ținut-o din bar în bar și am uitat de vreo trei ori cadoul unui prieten, care era de altfel într-o pungă destul de voluminoasă.

A treia oară nu l-am mai găsit așa că ne-am dus să-l mai cumpărăm încă o dată pentru că prietenul nostru își sărbătoarea ziua chiar în seara respectivă și ne invitase la masă.

L-am cumpărat, i l-am dat și undeva către ora 3 noaptea, în drum spre hotel, ne-am dat seama că îl uitase și el pe o terasă. Dacă eram în România îl cumpăram probabil de vreo patru ori.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta.

Mi-aduc aminte tot de o vacanță în care am ieșit la masă pe la ora 19 și am început să căutăm un restaurant. Pentru că fiecare dintre cei 6 prieteni cu care eram avea o părere diferită despre ce ar trebui să mâncăm am căutat restaurantul ăla până pe la 21. De fapt atunci m-am oprit eu din căutat.

Îmi era atât de foame încât am intrat într-un fast food, mi-am cumpărat niște aripioare și am mâncat două acolo, la casă, în timp ce plăteam.

Săraca vânzătoare se dăduse doi pași mai în spate și cred că era cu mâna pe butonul de panică. Nu vreau să știu ce a văzut în ochii mei atunci.

 

Dar când ți-e sete?

De sete nu prea mă plâng. În ultimii ani am mai tot timpul pe lângă mine o sticlă de apă.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Dacă aș fi o legumă aș vrea să fiu un avocado. Și nu pentru că e verde, ci pentru că îmi place cum sună. Fruct aș fi un măr ionatan.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Niște mici cu muștar. Sau o mâncare cu carne tocată picantă, gen chilli con carne. Cam asta mi se pare mie pairingul ideal cu bere.

 

Dar lângă două beri?

Mai mulți mici și mai multă pâine ca să mă satur.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta.

Chiar bunica mea : ) Din păcate nu mai e. Însă mama i-a moștenit o bună parte din talent și deseori reușește să-mi reproducă gustul mâncării din copilărie.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Vanilie. Ceai. Mihaela Rădulescu (ca atunci când l-am votat pe Iliescu ca să nu iasă Vadim).

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Nu renunța să-ți faci poftele de dragul siluetei sau pentru o așa zisă viață sănătoasă.

Eu cred că viața sănătoasă este cea echilibrată, în care mănânci ce-ți place în cantități invers proporționale cu daunele pe ți le-ar putea produce apoi.

“Paste quatro formaggi, iahnie de fasole cu murături, sushi, cartofi prăjiți cu mujdei, gogoși mici, cu lapte, tăvălite prin zahăr”

Scris de Simona Tache

Azi, voi vorbi cu Ileana Andrei Ileana a făcut Facutatea de Litere, apoi un master în comunicare Primul ei job a fost la televiziunea din Slatina, unde era reporter, editor de...

“Ciorbă de afumătură, acrită cu zeamă de varză, piftie, papanași, plăcintă de dovleac”

Scris de Simona Tache

Azi, voi vorbi cu Dragoș Vasile Dragoș e un entuziast povestitor al mâncării, după cum veți vedea în cele ce urmează Ne cunoaștem de vreo 15 ani, am împărțit multe...

“Șnitele din pulpe de pui, salată boeuf, miel la cuptor, tuslama, gogoși mici, tăvălite în miere”

Scris de Simona Tache

Azi, voi vorbi cu Diana Popescu Diana e jurnalistă de vreo 20 de ani A lucrat la Adevărul, apoi la Gândul, iar, în ultimii mulți ani, lăsase presa scrisă pentru...

Arsurile solare – cum le combatem

Scris de Laura Ene

Vara este anotimpul preferat al multora dintre noi, pentru că este perioada din an când soarele strălucește puternic și ne invită să petrecem mai mult timp în aer liber...

Vulcanii Noroioși – fenomenul unic în Europa, cu peisaje din altă lume

Scris de Călător în Bascheți

Avem la noi în țară locuri unice, de o frumusețe aparte, cu mistere și povești incredibile țesute în jurul lor, pe care trebuie să le vezi măcar o dată-n viață...

Ținutul Buzăului: paradisul natural pe care trebuie să-l vezi vara aceasta

Scris de Călător în Bascheți

Îți propunem, în acest episod de călătorie prin România o incursiune într-un loc aparte, unde vei trăi experiențe de poveste și unde vei vedea atracții naturale unice...

Bine ai venit pe desprealcool.ro!

Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.

Introdu anul nașterii:

Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.

Despre Alcool