Aș începe la fel ca filmele care precizează că sunt inspirate dintr-un caz real, din istorie sau din ziua de azi.

La fel de autentice și actuale cum sunt scheciurile lui Tănase, Constantin desigur, sau operele lui Caragiale, așa sunt și „bunele obiceiuri” cu „ajutorul” cărora ne chinuim existența efemeră.

Cura de slăbire, dieta sau regimul sunt celebre din toate timpurile și merg mână în mână cu sentimentul de inutilitate, de micime și castare.

„Pe covorul roșu este imposibil ca o persoană, „X-leasca”, să apară în halul acesta îmbrăcată și mai ales că s-a cam îngrășat…!” ; „X-leasca a slăbit 20 de kilograme în două luni” sau „a fost surprinsă de paparazzi mâncând o shaorma” etc. Sunt câteva din știrile de la tv, radio sau din presa scrisă.

Alte replici auzite pe la emsiuni sau prin jurul meu „Nu-i bun de nimic”, „Arată ca naiba”, „Mutilată de operații estetice” și altele. Și dacă nu aud replici atât de celebre, este suficient să mă uit la niște talk-show-uri cu prezentatoare care țipă la invitați sau prezentatori care fac analiza psihologică, fizică și intelectuală (verbală și non-verbală) a unor politicieni autohtoni și „învăț” mai multe despre castrare decât am învățat din studiile lui Freud, Carl Rogers, Jung și Adler la un loc.

Ca să nu mă întind cu lungi explicații psihanalitice, aș spune că la fete complexul de castrare se traduce prin gelozia fetei pentru că nu are penis și convingerea ei că ar fi avut cândva, dar i-a fost înlăturat brutal, iar la băieți este teama că vor fi lipsiți de organele genitale.

Ca efecte ale acestor complexe apar câteva comportamente pe care le vedem zilnic în mass-media, în parlament, pe stradă, la birou și poate și prin vecini sau pe la rude. Așadar: băieții pot avea o atitudine de oroare față de femei sau un sentiment de netă superioritate, iar la fete apare invidia față de sexul opus, în timp ce fetițele își pot modifica atitudinea față de mamă, orientându-și interesul spre tată.

Acum, că ne-am lămurit cu complexul de castrare, mă gândesc să trecem la viața de zi cu zi și la cura de slăbire zilnică.

Dacă o dietă nu vine din partea unui nutriționist sau de la un amic, coleg sau vecin, dacă nu ești la cel puțin o dietă, nu pari serios. E drept că România se îndreaptă cu pași repezi spre țările cu risc crescut de obezitate, însă dietele promovate de diverse dudui pe la TV nu ajută foarte mult, poate o educație a întregii națiuni în ceea ce privește sănătatea ar fi mult mai eficientă.

Așa cum sunt acum promovate dietele, te ajută la dezvoltarea unor complexe de inferioritate sau a unui sentiment de silă. Ni se arată cum unele persoane slăbesc precum „Făt-Frumos”, ni se dau rețete care costă mii de euro sau, în cel mai fericit caz, nutriționiștii vin cu câteva rețete general valabile, însă nimeni nu vine cu o schimbare a stilului de viață, cu o imagine clară a ceea ce înseamnă o viață sănătoasă. Despre bărbații ideali nici nu mai vorbim, frumoși sau cu bani, că altfel nici nu intră în „calcule”.

Dacă ne uităm zilnic la televizor sau citim un pic din presa scrisă și reviste, vom vedea că suntem „castrați” zilnic de către persoane care au senzația că ne fac bine prin sfaturile pe care ni le dau, prin emisiunile cu fetițe frumose, slabe și dezgolite, cu bărbați frumoși sau cu bani sau cu putere de decizie în stat, ori jurnaliști celebri, care ne arată cum trebuie trăită viața, ce e bine și ce e rău. Dacă ascultăm unele opinii, observăm cât de puțin ar trebui să mâncăm și mai ales că ar trebui să eliminăm complet alcoolul din regim, inclusiv berea (care face burtă). În afara faptului că ideea ”berii cu burtă” este un mit deja consacrat, ca să fim perfecți ar trebui să ne perindăm săptămânal pe la multe saloane de înfrumusețare, unde s-ar putea să deducem ce urâți și ce diferiți suntem de vedetele autohtone. Standardele de frumusețe și modelele promovate azi duc de multe ori la frustrări, la scăderea stimei de sine, la castrare implicit. Însă din fericire există și câteva sfaturi utile ale prietenilor sau chiar ale specialiștilor care spun că viața este frumoasă cu o mâncare bună, sport pe măsură, oameni dragi alături și tot ce ne poate face fericiți.

Cu alte cuvinte, o viață cumpătată ne aduce nu doar încredere în noi, ci și o stare de fericire.

Uneori, fără să ne dăm seama, trăim un sentiment de castrare ascultând emisiunile radio, văzând emisiunile tv și citind presa scrisă. Mai rău este că ne-am obișnuit să fim răi și între noi, în familie, între prieteni sau colegi. Cum este unul puțin diferit, cum îl „aducem pe calea cea bună”.

Oare cum ar fi să ne iubim așa cum suntem, să ne respectăm, să găsim în fiecare din noi ceva frumos și demn de promovat?

Răspunsul este unul simplu, am avea mai multă încredere în noi, am aprecia calitățile, ne-am bucura de oportunitățile cu care ne întâlnim, am fi mult mai fericiți, mai liniștiți, și ghiciți: emisiunile de azi ar fi uitate și înlocuite cu unele adevărate, articolele de presă ar fi mai utile și mai inspirate.

O valorizare scăzută a propriei persoane duce de multe ori la boli alimentare, iar problemele alimentare duc la scăderea încrederii în sine. Este un cerc vicios care poate fi oprit cu voință, cu motivație, cu ajutorul unor persoane avizate și al celor dragi. Primul pas este acela de a ne crea propria imagine despre noi, de a selecta informațiile pe care le primim și de a căuta modele corecte.

Închei cu un exercițiu pe care-l puteți aplica destul de ușor. Imaginați-vă că puteți fi transformat într-o persoană ideală.

• Cum ar arăta aceasta?
• Cu ce se deosebește ea de actuala persoană?
• Care ar fi avantajele acestei schimbări?
• Cât de importante sunt aceste avantaje?
• Care ar fi modalitățile prin care ați putea obține aceste avantaje?
• Cine v-ar putea ajuta?

Se spune că „Mai bine murim de râs decât de plictiseală”, așa că o porție zilnică de râs și voință vă poate ajuta să treceți peste diete și alte acțiuni castratoare și să deveniți ceea ce doriți și mai ales să vă iubiți și să vă apreciați.