In primul articol al acestui an am scris despre cuplu si promiteam cateva sugestii care ajuta un cuplu sa faca fata timpului, tentatiilor, vremurilor si mai ales evolutiei.

Din ce in ce mai multe cupluri renunta la casatorie, la relatia de cuplu, apeland la o dureroasa despartire sau divort, in locul unei relatii subrede sau al unei casnicii nefericite sau in stagnare. Este poate nevoie, mai mult ca niciodata, sa vorbim despre: ce poate face un cuplu sau o casnicie sa functioneze. Socilogii spun ca «Lumea se afla intr-o perioada a ”crizei cuplului, a crizei familei”», ca individualismul a ajuns la un nivel atat de ridicat incat distruge cuplul si familia.

Este vizibil ca astazi oamenii cauta relatii diferite de alte vremuri, relatii mult mai cuprinzatoare, profunde, care sa-i faca sa se simta bine si sa-i ajute sa evolueze, cauta acel “mai mult”. Desigur ca uneori acel “mai mult” este simplificat la “sex mai mult si mai bun” dar, dupa o perioada, protagonistii vor realiza ca “mai multa” este de fapt nevoia de dragoste, de respect, de comunicare, de intelegere, de egalitate in cuplu, de evolutie impreuna. Cei care atrag atentia asupra perioadei de criza la nivel modial spun ca aceasta etapa nu este decat o alta pe treapta evolutiei catre familia/cuplul implinita/implinit, catre o caliate superioara a cuplurilor.

De cele mai multe ori atunci cand ne cautam “perechea” cautam de fapt la cea/cel de langa noi trasaturi asemanatoare cu cele ale parintilor, sau ale acelor persoane care ne-au crescut si mai cautam persoane care sa ne ajute sa recuperam acele parti din noi pe care le-am reprimat, acel sine pe care l-am pierdut pe undeva, acele sentimente, trairi, comportamente pe care le-am reprimat pentru a ne putea adapta la viata de familie si la cea sociala. Cautam, asadar, persoane care sa ne completeze.

Leibowitz si colaboratorii sai au scris in “Chimia iubirii” despre faptul ca, atunci cand suntem indragostiti, suntem litaralmente drogati cu hormoni naturali, cu substante chimice care ne inunda corpurile, dandu-ne un sentiment de bunastare, de fericire. Dopamina si norepinefrina sunt doi dintre neurotransmitatorii din corpul nostru care “ne urca la cer” si ne fac sa vedem viata in roz. Se spune ca atunci cand iubim, cand suntem indragostiti, ne dorim sa fim in fiecare moment cu cel drag iar creierul nostru isi mareste productia de endorfine si enkefaline, niste narcotice naturale care maresc sentimentul de securitate si confort.

Insa, oricat s-au straduit cercetatorii sa afle ce anume din dragoste provoaca aceste reactii, se pare ca nu au reusit, asa ca nu ne ramane decat sa experimentam cat mai des acest stil de “dopaj”.

Ma gandeam acum ca n-as fi crezut ca dragostea care poate fi emotionala, fizica, psihologica, simbolica, poate fi si chimica, farmacologica. Dar cred ca as avea nevoie sa-mi administrez astfel de tratamente cat mai des.

Fraza „desi de-abia ne-am intalnit, simt ca te cunosc de o viata” pare a fi o banalitate, un truc cu care se agata un tip sau o tipa, insa in realitate este una care exprima un mare adevar. Asa cum spuneam mai sus, cautam in relatiile noastre sentimente, trairi, emotii, comportamente pe care le-am intalnit in copilaria noastra, in familia sau in mediul in care am crescut. Acesta este motivul pentru care cel sau cea pe care o alegem ne face sa simtim ca este cu noi dintodeauna.

Ceea ce este ciudat este faptul ca, de cele mai multe ori, se pare ca vom cauta inconstient trasaturle negative ale celor ce ne-au crescut, chiar daca la nivel constient cautam trasaturile pozitive. Sa nu uitam ca de multe ori oamenii spun: “Nu ma marit niciodata cu unul ca tata” sau “Doamne fereste sa dau peste una ca mama”.

Un simplu exercitiu va poate ajuta sa va dati seama ce trasaturi ati cautat la partenerul vostru.

Faceti o lista cu asemanari si deosebiri intre acesta/aceasta si persoanele care v-au ingrijit in copilarie. Atentie mare insa la nevoia pe care de multe ori o avem, aceea de a proiecta trasaturile negative ale parintilor nostri asupra partenerilor nostri. Cand veti constientiza ca si voi aveti parti negative, veti reduce tendinta de a proiecta pe celelalt toate relele parintilor vostri.

Spre marele nostru noroc insa, cautam si mai puternic la cel de langa noi lucruri complementare, ceva care sa ne ajute sa ne recuperam sinele pierdut, reprimat, astfel incat, daca noi nu ne pricepem la muzica, vom cauta pe cineva care stie si care ne va ajuta sa descoperim muzica din noi. Se spune ca vom cauta partea care ne lipseste si care ne va face sa fim un intreg. Asa e ca va vine sa spuneti “Cand sunt cu tine ma simt intreaga/intreg, implinita/implinit”?

O alta etapa interesanta a unui cuplu este “Nu pot trai fara tine”. Si oricat de banal ni s-ar parea, exista o explicatie, si anume aceea ca procesul reunificarii, gasirea perechii (persoana complementara) te face sa te simti intreg, implinit, iar lispa ei te face sa te simti defect, sa simti ca nu poti continua fara jumatatea ta.

Lumina din cuplu este o etapa in care va clarificati sentimentele, situatiile, insa este bine sa nu uitati ca fiecare are “gradina lui secreta”.

Daca va apasa un secret care ar putea distruge cuplul pe viitor, este mai bine sa-i spuneti acum partenerului, e mai bine sa afle de la voi decat de la alte persoane, chiar daca veti starni aumite reactii. Este nevoie sa fiti sinceri unul cu altul, astfel incat sa puteti impartasi evenimente importante din viata voastra.

Nimeni nu ar trebui sa fie respins si judecat daca a facut una sau mai multe greseli, caci nimeni nu este perfect.

Vorbiti cu partenerului vostru franc si spuneti-i atat cat puteti si credeti ca este util. Fiecare are gradina lui secreta, sunt lucruri pe care nu le vom spune poate nimanui, depinde de noi ce si cand putem spune anumite lucruri. Uneori aceste secrete decid relatia de cuplu, de aceea este mai bine sa le discutati cu un psiholog sau cu un preot, in orice caz cu cineva care este pus in situatia de a pastra confidentialitatea, astfel incat sa fiti in siguranta.

Insa, referindu-ne la etapa de „luminare”, este bine sa stiti ca de cele mai multe ori secretele care se spun acum sunt cele pe care le aducem cu noi din copilarie. Acum povestim despre noi si incercam sa vindecam cu ajutorul partenerului acele aspecte pe care nu am reusit sa le vindecam din copilarie.

Este totusi important sa nu va expuneti prea tare. Asa cum spuneam si mai sus sinceritatea este importanta, insa aveti nevoie si de putina intimitate.

Va vine sa faceti prea multe confidente? Ar fi bine sa va potoliti. Nici dezgolirea completa, dar nici tacerea exagerata nu ajuta un cuplu.

Povestiti esentialul, pastrati o unda de mister, astfel veti tine mereu treaz interesul partenerului.

Cel de langa voi va invata sa auda in timp ceea ce aveti de spus si veti avea mirarea ca si dupa 5 ani de cuplu il mai puteti surprinde. Este inutil de exemplu sa incercati sa-l faceti gelos povestindu-i de fostele voastre experiente de amor. Aceste informatii nu va ajuta deloc, mai mult, la un moment dar ar putea sa va reproseze anumite aspecte.

Periculos este si sa-l transformati pe cel de langa dumneavoastra in confidet, terapeut sau frate. Asta ar duce la schimbarea rolului relatiei si ar transforma-o intr-un cabinet de terapie sau intr-o relatie aproape incestuasa care ar afecta in primul rand sexualitatea cuplului si nu numai.

Inainte de a trece la socializarea cuplului, as mentiona ca este extrem de important sa respectati nevoile partenerului tot atat de mult cat respectati propriile nevoi. Chiar daca, de obicei, inconstient sau constient vrem ca cel de langa noi sa fie atent la nevoile noastre si sa ni le satisfaca, nu uitati sa fiti la fel de atenti si voi la nevoile parteneriului si nu uitati sa i le satisfaceti.

Chiar daca afirmam ca nu putem trai fara celalalt este important sa ajungem sa fim capabili de independenta, de autonomie, insa la fel de important este sa nu ne izolam.

Pastrati-va relatiile cu ceilati: familia, prietenii, colegii etc. Este foarte important sa aveti o viata sociala impreuna, dar la fel de important este sa continuati sa va intalniti singur/a cu prietenii de alta data. Este bine sa existati ca o persoana intr-un cuplu, dar la fel de important este sa fiti si o persoana aparte, independenta, autonoma.

Astfel veti avea parte de actiuni personale si intimitatea voastra nu va fi complet invadata si veti evita frustrarile. Si, in plus, daca nu ati face aceste lucruri ati inabusi unele dorinte care vor reveni in viitor sub alta forma.

Veti avea ce povesti partenerului si asta va intari cuplu si va pastra intersul viu al partenerului.

O furtuna la orizont? Este bine sa calmati prima voastra cearta/disputa si sa reactionati corect. Daca nu, urmatoarea cearta, si sigur va veni, va lasa urme adanci in relatia voastra. Fiecare dintre voi isi poate exprima dorintele, nevoile, sentimentele, nemultumirile dar fara a-l acuza pe celalalt.

Fara a face reprosuri si a nu-i da ocazia celuilalt sa se apare. Este esential sa-l ascultam pe cel de langa noi si sa-i respectam opinia. Fiecare dezacord, neclaritate, neconcordanta ar trebui sa va ofere ocazia de a discuta, de a lamuri lucrurile, de a facilita dialogul si de a gasi solutii impreuna.

Cum multe din cuplurile de azi se intalnesc la o bere, la un vin, am sa va relatez o scurt poveste:

„Irina l-a intalnit pe Dan la ziua unor prieteni i-a placut enorm, a fost fermecata de ochii lui, de voce, de ceea se spunea, de felul in care era imbracat si felul in care gesticula. Era sigura ca vor fi impreuna din acel moment, insa surpriza: cand au ajuns la partea eleganta a serii, Dan a baut bere si nu vin cum isi imagina Irina ca ar fi fost bine.

Dintr-o data toata imaginea lui de om elegant, sarmant, s-a spulberat in ochii ei. Era dezamagita si asta pentru ca in formarile ei ca profesionist a citit undeva ceva de genul „spune-mi ce bei ca sa-ti spun cine esti” si asta i-a schimbat complet opinia despre el.”

Din acel moment imaginea barbatului fin si educat s-a transformat in imaginea unui jucator de fotbal cu baietii si care sta la bar. Cam asta insemna pentru ea barbatul care bea o bere. N-am sa va spun sfarsitul povestii pentru acum pentru ca e mult de vorbit, dar promit sa vorbim despre ei in viitor.

Este important insa sa vorbim despre prima imagine, prima impresie, si mai ales despre efectul pre-imagine, adica ceea ce ne imaginam noi despre un om in comparatie cu ceea ce este el, proiectia propriilor nevoi asupra celuilalt.

Am citit si eu articole despre bauturile pe care le consumam si tipul personalitatii si parerile sunt impartite. Eu cred ca cel care consuma bere cu masura si anumite tipuri de bere s-ar putea incadra in categoria omului vesel, degajat, prietenos, deschis.

Opinia mi-am format-o gandindu-ma la diversi oameni pe care-i cunosc bine si care consuma bere cu mare placere atunci cand au chef si ocazie. Este drept ca tine de felul in care ne raportam noi la consumatorii de alcool: unii au avut in familie un tata care a consumat bere multa si care a deranjat prin comportamentele lui sau altii au vazut cu tata un meci de fotbal si au gustat din spuma ademenitoare a berii, bucurandu-se de meci; fiecare om cu povestea lui, cu experienta lui si mai ales cu propriile-i trairi legate de orice tip de alcool.

Voi reveni intr-un articol viitor cu cateva informatii referitoare la felul in care copilaria ne influenteaza relatia de cuplu, insa pana atunci va propun un exercitiu:

Ganditi-va cum ati putea sa va surpindeti placut partenerul in luna februarie si martie (doua luni speciale pentru indragostiti). Mergeti chiar mai departe de la gand la fapta, adica incercati sa-i faceti cel putin o surpriza frumoasa pe saptamana partenerului/partenerei si va veti reindragosti zilnic.