Știți zilele alea în care trebuie să te scoli devreme, pentru că ai multă treabă? Sunt groaznice, frustrarea e maximă și eu, cel puțin, aș omorî pentru o oră de somn în plus. Dar știți zilele celelalte în care poți să dormi cât vrei și îți pui mintea cu propria lene, încercând să vezi până unde-i poți împinge limitele? Și se face 9, și se face 10, și se face 11 și tu tot mai poți? Și se face 12 și simți că deja nu mai poți, dar… când o să mai prinzi tu o zi ca asta? Peste un an, poate doi, poate 10, poate chiar 25. Așa că bagi nasul în pernă, adormi la loc și visezi numai tâmpenii. Pe la 13, decizi că gata, dacă mai dormi o secundă în plus, o să vomiți în pernă. Te ridici, cu capul cât o baniță, ciufulită și cu ochii umflați (De ce vorbesc la feminin? A, da, știu, fiindcă povestesc despre mine! :D). Ai dormit 14 ore, dar arăți ca și cum ai fi băut 24. Oare de ce? Somnul nu trebuia să te facă mai frumoasă? Te simți superobosită și ai, în loc de creier, o moluscă. Oare de ce, somnul nu e un fenomen odihnitor? Nu trebuia să-ți fie mintea agilă ca o căprioară? Parcă da. Nu în ultimul rând, ai o dispoziție vecină cu depresia. Te simți cea mai urâtă, cea mai proastă, cea mai buhăită, cea mai enervantă și cea mai enervată ființă de pe lume. Hm… Păi, nu era vorba că somnul binedispunde, relaxează și face bine la psihic?

Ba da. Cea mai frumoasă, mai relaxată și mai cu ochii neumflați prințesă din lume e frumoasă, relaxată și cu ochii neumflați, printre altele, și fiindcă are grijă să nu se priveze de somn. Doarme suficient. Adică 8 ore. Hai, poate uneori 9 sau 10, în zilele de mare leneveală. Dar nu 14!!!!!

Somnul mult e de 10 ori mai nasol decât somnul puțin. E o concluzie pe care am tras-o nu o dată, ci de fiecare dată când am dormit prea mult.

La fel și cu băuturica. Mai bine bei mai puțină bere și rămâi cu senzația c-ai mai fi vrut, decât să bei prea multă și să-ți pară rău.