Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Orez cu lapte, dulce si lipicios, cu unt, dahl de linte galbena cu chimion si turmeric, conopida la cuptor cu lapte si emmental

Scris de Simona Tache
day-icon 16 January 2020 Simona Tache

Nu știu om să nu-i placă să vorbească despre mâncarea bună. Nici om să nu aibă amintiri, planuri și povești burdușite de gusturi, arome și îmbietoare texturi. Nu știu, în fine, nici om despre care mâncarea să nu spună nimic. Așa că o să invit, în cele ce urmează, cetățeni care-mi sunt mie simpatici să se “povestească” prin magice supe-creme, prin nostalgice și copilăroase gogoși, prin cartofii auriți din localul lor preferat, prin vreun sushi mâncat cu poftă de uriaș, ori prin deserturi catifelate, de neuitat, ieșite din mână de mamă. Azi, voi vorbi cu Despina Bădescu.

 

 

Cu Despina Bădescu am fost colegă acum mulți ani, la Tabu. La vremea aia, eu eram redactor, iar ea se ocupa de partea de producție a ședințelor foto. Ulterior, s-a dovedit că scria superbine și am devenit colege în echipa redacțională. Dacă ar fi s-o definesc în patru cuvinte, aș alege “umor”, “cuteness” “cinism” și “poezie”. Se pricepe la haine și iubește minimalismul, cărțile și buldogii francezi. Are unul, e fată, o cheamă Vicky și, dacă o s-o întâlniți, o să vi se suie-n brațe la fix un minut după ce ați făcut cunoștință. Când vine vorba de mâncare, Despina merge tot pe chestii simple. Citiți-o în cele ce urmează și garantez că veți muri de poftă. Pentru că tot ce e simplu e bun, mai ales dacă are unt.

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Nu știu exact. Probabil că niște paste cu migdale într-un restaurant din Sicilia unde am ajuns întâmplător și care nu aveau legătură cu nimic din ce am gustat vreodată, erau atât de bune încât m-am gândit că nu o să mai mănânc niciodată nimic, în semn de protest.

 

Dar cea mai proastă?

Un cozonac făcut de un prieten care nu știa să facă cozonac. Chestia era că, dincolo de gustul care clar nu era OK, avea o problemă de consistență și textură: când încercai să îl mănânci îți absorbea saliva, te sabota, te întrista, te făcea să simți că mesteci în gol.

                                                                                       

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Un tom kha gai bun și fierbinte. În loc de fel principal pot să zic ou moale cu pâine prăjită cu unt și sare? Mersi. De fapt nu doar un ou, mai multe, vreo trei. Cremă de vanilie de casă, călduță, moale, parfumată, blândă, fără ambiții.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Friptură de vițel. A primit mama o pulpă de 13 kilograme și m-a rugat să o tranșez. Nu știu să tranșez carne și nici cuțite nu am, ba chiar din contră. Dar pesemne că pojghița de civilizație pe care au dobândit-o oamenii în ultimele mii de ani este chiar atât de subțire pe cât ne temem că ar fi. În nici cinci minute am simțit înțelepciunea decupatului în direcția fibrelor cărnii și totul a fost OK. Apoi, câteva ore mai târziu, am mâncat o porție de friptură (delicioasă, cu vin alb și cimbru!), dar mila pentru puiul de animal, amintirea sângelui care mi se scursese pe mâini mai devreme până la coate și gustul megadelicios m-au zăpăcit așa de tare, încât mi s-a făcut rău de nefericire și de fericire în același timp.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

Când mi-e foame e foarte rău. Totul e la fel, dar de fapt diferit. E ca în Upside Down din Stranger Things: totul e unde ar trebui să fie, dar zărești oamenii, casele, copacii și animalele sunt printr-un fum dincolo de care e marele Nimic. Lumea există, dar în același timp nu există. Nu știu dacă oamenii cu care mă întâlnesc sunt chiar ei înșiși sau doar niște copii ale lor care mimează politețea înainte să mă ronțăie. Cert e că sunt foarte suspicioasă și că plec de la premisa că toată lumea îmi vrea răul și că, deși cineva îmi zâmbește, poate să vrea în același timp să mă împingă printr-un portal invizibil într-o lume în care voi bântui veșnic flămândă, în căutarea unui covrig cu mac. Ultima oară chiar am plâns. Mă rog, și pentru că eram la Mall și erau multe opțiuni de haleală, dar de fapt niciuna.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Broccoli Romanesco (Brassica Oleracea), fără nicio ezitare. Și, dacă aș fi un fruct, aș vrea să fiu o zmeură din pădure care nu știe ce e cu ea.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

Mozarella de bivoliță cu crackeri de secară cu sare cu piper cu prea mult ulei de măsline și cu castraveți care fac „cranț” atunci când muști din ei și care au coaja verde-brotac.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

O mandarină prea coaptă, încă am mâinile lipicioase. O supă pho de la vietnamezul de lângă birou, despre care am aflat recent că inițial se numea feu, în franceză. Nu știu dacă e adevărat și nu am de gând să verific, îmi place explicația asta și dacă e fake news, și dacă e pe bune.

 

Ce ai visa să mănânci chiar acum?

Un croissant cald care sa ma umple de fărâmituri pe haine, de urme de unt pe mâini și pe față și de liniște în inimă.

 

Bucătarul tău preferat? Cu ce te-a cucerit?

Cheesy, dar adevărat: fetița mea de aproape 10 ani, care a făcut aproape singură niște biscuiți cu unt și lavandă atât de buni, încât m-a făcut să sper că de acum vom trăi fără să muncim, doar din profitul de 5000% de la fiecare biscuițel vândut. N-a mai făcut niciodată de atunci.

 

Gătești? Care sunt piesele tale de rezistență?

Nu prea gătesc așa, ca oamenii care gătesc pe bune. Fac totuși niște chestii, din când în când: doradă la cuptor cu burta plină de roșii cherry, pătrunjel, măsline negre și lămâie, orez cu lapte dulce și lipicios, cu unt, dahl de linte galbenă cu chimion și turmeric atunci când e frig afară, conopidă la cuptor cu lapte și emmental, supă cu legume alandala și mult păstârnac, paste cu broccoli, dovlecei și pesto când mă grăbesc tare. Și griș cu lapte atunci când sunt tristă.

 

Dă-mi o rețetă ușoară și bună-bună.

Notează: patru cartofi și patru fire de praz (sau ce cifră vrei tu, ideea e să fie aceeași cifră la ambele) se taie grosier și se fierb într-o cantitate de apă stabilită ochiometric. La final se pasează și se adaugă smântână și parmezan direct în farfurie, dar și niște bucățele deloc timide de praz, din partea verde, tăiate și păstrate dinainte să pui totul la fiert și pe care ai grijă să nu le arunci la gunoi dacă ești genul care face curat în timp ce gătește. E un fel de supă vichyssoise fără ceapă, fără baza din supă de pui și cu ceva mai puțină smântână, dar faza e că e mai bună. Coincidență? Nu cred.

 

Ce îți gătea bunica?

În fiecare zi o supă de legume. Orice legume. În fiecare zi, la prânz, mirosea a supă bună, pasată sau nu, cu crutoane sau nu. Și nici măcar nu aveam blender. În plus, pentru că părinții ei emigraseră din Italia în România la începutul secolului cu tot cu caietul de rețete, ținea nenumărate bucăți de brânză care se învecheau prin frigider și le folosea ca pe un fel de parmezan amarât, dar bun, care transforma orice supă, oricât de pauperă, într-un fel megadelicios și superumami. Mai făcea o dată sau de două ori pe an un tort de ciocolată în care punea practic toate ouăle și tot untul din lume și în care îți venea să îți bagi capul și să muști din el ca o hienă bătrână și frustrată dintr-o antilopă tânără și sexy. Mai făcea un chec alb și subțire, plin de anason, pe care îl lăsa să se usuce în timp ce muream de poftă și îl amușinam de la un metru. Și choux à la crème, pentru musafiri, ah, ce bine era să avem musafiri! Cratița în care făcea crema de vanilie mereu îmi revenea mie, o curățam de parcă venea sfârșitul lumii.

 

Ce îți gătea mama?

Mama face niște improvizații destul de cool, un fel de roșii cu vinete cu usturoi cu pătrunjel și cu ulei de măsline, pac gata mâncarea! Poți să înlocuiești vinetele cu hribi, roșiile cu ardei, usturoiul cu ceapa și tot așa, până la sfârșitul piețelor și al matematicii. Ah, și mai face o salată de vinete în care pune mereu câte un dovlecel, dulce și bună, de nu te liniștești până nu o termini, de obicei în picioare în fața frigiderului. Dragostea mea rămâne un soufflé de dovlecei care are ceva pufos, sărățel și dulcel care te topește pe loc. Niciodată nu îi iese cum trebuie („n-am avut smântână suficientă!”, „dovlecelul era trecut!” etc), dar e un soi de imperfecțiune care mă relaxează, ca un fel de tren care întârzie câteva minute, dar totuși vine.

 

Bărbați care-ți gătesc? Ce?

Dacă zic rață la cuptor și îles flottantes o să își imagineze toată lumea că scriu textul ăsta din secolul 19 și că îmi gătește Baudelaire? 😁Așa sper.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Crenvurști, îmi cer mii de scuze.

 

Ce sfat i-ai da unui tânăr din care să învețe să consume responsabil?

Printre cele mai unsexy lucruri din univers este să nu poți spune consoanele ca lumea atunci când încerci să zici ceva mișto. Brrr!

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește?

Vanilie. Ceai. Migdale. Unt. Pește.

 

Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Sos de roșii sau sos de smântână?

Mozarella. Rucola. Sos de roșii.

 

Pizza sau paste? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram?

Paste. Usturoi. Mentă. Vișine. A bunicii. Nici, nici. Instagram, clar.

 

Ce ai mânca într-o seară de binging?

Lapte fierbinte și tartine cu cașcaval puse la cuptor până când s-a înnegrit cașcavalul pe margini și s-a lipit enervant de vas.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

Să nu uiți că dintr-un plic de ceai ies două căni, de fapt.