Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Paste quatro formaggi, iahnie de fasole cu muraturi, sushi, cartofi prajiti cu mujdei, gogosi mici, cu lapte, tavalite prin zahar

Scris de Simona Tache
day-icon 17 August 2020 Simona Tache

Nu știu om să nu-i placă să vorbească despre mâncarea bună. Nici om să nu aibă amintiri, planuri și povești burdușite de gusturi, arome și îmbietoare texturi. Nu știu, în fine, nici om despre care mâncarea să nu spună nimic. Așa că o să invit, în cele ce urmează, cetățeni care-mi sunt mie simpatici să se „povestească” prin magice supe-creme, prin nostalgice și copilăroase gogoși, prin cartofii auriți din localul lor preferat, prin vreun sushi mâncat cu poftă de uriaș, ori prin deserturi catifelate, de neuitat, ieșite din mână de mamă. Azi, voi vorbi cu Ileana Andrei.

 

 

Ileana a făcut Facutatea de Litere, apoi un master în comunicare. Primul ei job a fost la televiziunea din Slatina, unde era reporter, editor de știri și prezentator. Era celebră, o strigau oamenii pe stradă. A renunțat însă la notorietatea locală, luând calea corporațiilor. Curând, conducea ditamai echipa de bărbați și operațiunile unui business mare. A costat-o un burnout, dar a și ajutat-o să ia decizia de a se muta în București, un oraș în care visase mereu să trăiască. Și-a împărțit apoi viața muncind mai cumpătat, între o nouă corporație, teatru, scris pe blog și creare de conținut online pentru diverse branduri și organizații. Până de curând, când a decis să facă mai mult din ceea ce îi aduce împlinire și bucurie. Adică să scrie. Dacă ar fi să bea cafea, să scrie și să povestească despre oameni mișto, teatru, branduri curajoase, fapte bune, copii și iubire, nu ar mai face nimic altceva până la final. Dintr-o insulă grecească sau Barcelona, dacă s-ar putea. Eu sper să îi iasă. Până una-alta, am întrebat-o despre mâncare și visez, în acest moment, la măcar 10 chestii dintre cele povestite de ea. Poftă bună și vouă. 

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

 

Nu pot să fac astfel de topuri cu un singur loc pe podium, așa încât voi zice mai multe. Ciorba de burtă a lui tata, pe când eram mai tânără și mâncam cărniță. Muncea la ea cu orele, mirosea urât în bucătărie, nu stătea nimeni pe lângă el în acest proces al creației sale culinare, dar, și când era gata, era desfrâu. Ne făcea o oală imensă. Creveții trași la tigaie de soră mea geamănă, cu un maclavais pe care îl face dulce picant și în care scufundă animalele alea mici. Pastele carbonara dintr-un restaurant obscur din Roma, aflat la un subsol de clădire veche. Cu paste făcute acolo la ei și un sos perfect. Bouillabaisse soup (parcă așa îi zicea) foarte picant și aromat, într-un birt puțin știut din Bali, pe care ni l-a arătat un localnic. Și papanașii dintr-un restaurant comunist și în ziua de astăzi, de la Cozia.

 

Dar cea mai proastă?

 

Am gustat într-o zi din mâncarea unui neamț, cu care lucram la corporație. Se numea Biftec Tartar, mâncarea, nu omul. Erau o grămadă de carne tocată și ou, moț peste ea, ambele crude. Nu era mâncare proastă, evident, dar pentru mine a fost cea mai proastă experiență culinară. Am înțeles apoi că este un dish pentru cunoscători. Nu, mersi.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

 

Supa cremă de orice mai nou, dintre cele pe care le face sora mea, super bune. Dar, dacă este să mă întorc în copilărie, ciorba de fasole cu cimbru uscat și roșii, pe care o mănânc cu ceapă roșie. Mâncărurile copilăriei mă duc în timp și îmi dau toate emoțiile pământului. Cu fasolea călătoresc la Teleorman, la bunicii mei, la Slatina, în casa copilăriei mele, unde sunt cu frații și părinții mei. I love fasole în toate felurile.

Feluri principale, pentru că nu am doar unul: paste quatro formaggi, corect și bine făcute, fiindcă altfel mă enervez; pește și fructe de mare oricum și prăjite să fie; iahnie de fasole cu murături, și sushi.

Nici la desert nu merge cu un singur fel: cheesecake cu reducție de fructe de pădure, tort cu ciocolată și fructe de pădure, gogoși mici cu lapte, făcute tot de sora mea, și tăvălite prin zahăr pudră, papanași cu dulceață de afine și smântână. Na, iată de ce am kilograme în plus!

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

 

Nu mai fac treaba asta de la o vârstă, că îmi revin greu apoi. Dar am făcut-o, până în 33 de ani. Mâncam mujdei de usturoi cu orice până mi se făcea rău: cu cartofi, cu ouă, cu orice. Ah, și mai aveam o chestie cu zacusca. Am mâncat odată un borcan mare, mi-am scos fierea pe liber câteva zile. Nu mai sunt kamikaze de ceva vreme la capitolul mâncare. Încerc mai cu moderație.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

 

Devin o mică fiară, practic. Se întâmplă lucruri ciudate când ajung într-un punct critic al foamei. Adică stau, stau, I am cool. Și, dintr-odată, mă ia cu nervi și tremur. Culmea este că, în multe din acele momente, ori sunt prinsă undeva fără vreo sursă de hrană, ori lucrez acasă și nu am nimic care să mă inspire în frigider. La ultima corporație pentru care am prestat – eram un colectiv mic – îmi terorizam colegii uneori. De nicăieri făceam ochii mari și strigam: „Mi-e foame!! Ce aveți de mâncare la voi?”. Le luam mâncarea. Bine, îmi mai dădeau și ei când au înțeles că mă transform și lucrurile pot lua o turnură ciudată. Soră-mea face cam la fel. Zilele trecute îi făcea baie lui nepotu-meu și o auzeam strigând din baie, pe un ton disperat spre isteric: „Intră odată în cadă, că mi-e o foameeee de îmi vine să mușc din chiuvetă!”.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

 

Eu sunt prietenă cu legumele și fructele. Cu toate. Dacă ar fi să mă reîncarnez ca neom, aș alege avocado. Proaspăt, strălucitor, ferm, verde. Legumă – nu știu.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

 

Unul singur? Pfoai. Nu pot. Ouă, în toate felurile posibile. Ador, pur și simplu, ouăle: omletă cu legume, cu parmezan; ouă ochiuri să înting în zeama lor cu pâine neagră; ouă zdrențe cu sos de roșii, lângă cuiburi de ciuperci. Și ananas. Aș mânca ananas non-stop. E tot fel de mâncare pentru mine.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

 

Fasole scăzută cu murături țărănești. La următoarea vreau un desfrâu cu cartofi prăjiți, peste care voi pune un strop de mujdei de usturoi, fiindcă nu mai ies în lume. Populația capitalei este în siguranță din acest punct de vedere.

 

Ce ai visa să mănânci chiar acum?

 

Mi-e poftă de un burger vegetal, cu ou ochi moale peste el și o chiflă proaspătă. Dacă e să nu par domnișorică. 

 

 Bucătarul tău preferat? Cu ce te-a cucerit?

 

Jamie Oliver, îmi place că gătește mai nestudiat așa, iar farfuriile sale nu conțin doar chestii dintr-acelea minuscule de la care nu te saturi. Și îmi place că gătește cu legumele din grădina sa.

 

Gătești? Care sunt piesele tale de rezistență?

 

Gătesc foarte rar feluri complicate. Știu să fac paste quatro formaggi bune, bune. Și mă laud cu omlete și salate pe care le încerc în combinații bizare. Ultima a fost cu avocado, spanac, roșii cherry, pătrunjel și un strop de usturoi pisat, adică un fel de fusion între tabouleh și guacamole.

 

Dă-mi o rețetă ușoară și bună-bună.

 

Cuiburi de ciuperci: se iau ciuperci dintr-alea mari Champignon, se pun în tigaia de teflon, fără cotor, evident, cu puțină sare. În fiecare se pune câte un ou de prepeliță, sau chiar două, depinde cât de mare este ciuperca. Se lasă cu capac până se face oul, ciuperca poate fi mai cruduță. Se servește cu brânză pe deasupra și o salată. Și, desigur, în câteva minute poți face salata de mai sus.

 

Ce îți gătea bunica?

 

Ciorbă de pui cu un gust demențial, pui proaspăt la grătar cu mujdei de usturoi și ardei copți, fasole cu cimbru uscat, mâncare de cartofi cu multă ceapă dulce pe care o mâncam cu murături de la beciul lui tataie, colărez (ea îi zicea colarez). Adică făină cu lapte și zahăr pe care le amesteca pe aragaz până se făcea o pastă. Mai frământa o cocă de biscuiți simpli, cu ouă, lapte, făină și zahăr, pe care o dădea printr-o formă prinsă la mașina de tocat carne. Și ne cocea semințe de floarea soarelui, pe care le tocam la poartă cu vecinii bătrâni și nepoții lor. Ce gust bun aveau toate pe-atunci. Nu era nimic tratat, din plastic, injectat. Așa de bătrână sunt, da.

 

Ce îți gătea mama?

 

De toate. Făcea niște sarmale absolut delicioase, o prăjitură Katia cu nucă, rom și cacao, pe care nu cred că am să o mai mănânc vreodată făcută așa, și Albă-ca-Zăpada. Orez cu lapte și dulceață de vișine. Iar ciorba ei de fasole era exact ca a bunicii de mai sus, care era mama ei. Macaroane cu brânză, mâncare de mazăre super gustoasă, plachie de crap proaspăt pescuit de tata. Făcea și o mâncare de murături prăjițe cu bulion când eram mai mici. De toate.

 

Bărbați care-ți gătesc? Ce?

 

Tata a fost primul care mi-a gătit. Gătea mai bine ca mama. O vreme am mâncat tot ce ieșea din mâinile și imaginația unui tip foarte creativ. Era italian omul și gătea cu iubire, așa, cum fac ei totul. Special pentru mine. Gusta din mâncare și arunca lingura cu care a gustat în chiuvetă, își punea muzică și un pahar cu vin atunci când gătea. Îmi plăcea să îl studiez. De la el am învățat că simplu înseamnă sofisticat, și când vine vorba despre mâncare.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

 

Ohohoo, câte merg la mine! Pizza, falafel, sushi – nu râdeți, chiar merge bine, mai ales cel prăjit în ulei. Apoi, sfinții cartofi prăjiți, burgerul vegetal. Ca snack-uri – alunele acelea în coajă.

 

Ce sfat i-ai da unui tânăr din care să învețe să consume responsabil?

Încerc să mă feresc să dau sfaturi, mai ales că eu am învățat multe din greșeli. Dar, când mai povestesc cu nepotul meu cel mare, vorbim despre faptul că măsura este cheia, în orice. Aș spune oricărui tânăr, cu care aș avea ocazia să vorbesc despre consumul de alcool, că nopțile de beție înseamnă zilele de-a doua zi pierdute. Și contează orice zi.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Sos de roșii sau sos de smântână?

 

Ciocolată, cafea, fistic, ulei de măsline, pește, parmezan, spanac, sos de roșii. Dar să știi că, în afară de porc, iau și varianta a doua de la fiecare.

 

Pizza sau paste? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure?

Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram?

 

Ioooi. Toate, toate, pe rând, cu măsură. Eu nu știu să merg pe bicicletă, dar, dacă aș ști, tot cu măsură aș circula, fiindcă trăim vremuri poluate.


Ce ai mânca într-o seară de binging?

 

Ce mănânc, adică. Fiindcă eu nu fac binging pe stomacul gol decât noaptea. Măsline cu humus, brânzeturi, semințe prăjite, ușor sărate, morcovi, roșii cherry cu ton. Dar și chipsuri, că nu sunt vreo sfântă. Foarte rar, însă.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață.

 

Iar cu sfaturi? Oooof, nu sunt eu destul de înțeleaptă pe blog? Îți zic ceva după care mă conduc eu prin viața mea: „Amintește-ți că totul trece!”. Așa încât, în momentele foarte grele îmi pun „mantra” asta undeva în fața ochilor, o rulez mental și verbal. Iar de clipele bune mă bucur cu tot sufletul meu de ceea ce trăiesc, învăț, simt. Fiindcă și ele trec, deopotrivă. Hai, că m-am făcut o înțeleaptă!