Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

“As putea manca toata viata
supa thailandeza de fructe de mare”

Scris de Simona Tache
day-icon 18 October 2016 Simona Tache

„Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un expresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă.

 

În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez sau cu paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică.

 

Azi, e rândul unei doamne care vrăjește cu mâncărurile ce-i ies din mâini. Uneori chiar și pe ea însăși. Ana Dragu.

 

Foto Ana Dragu

 

“Ana e jurnalistă și psiholog, dar scrie și poezie. Pentru că are un copil diagnosticat cu autism, a învățat TOT despre această tulburare de dezvoltare și a înființat la Bistrița, orașul în care locuiește, Centrul de Resurse și Referință în Autism Micul Prinț, unde face, de dimineața până seara, terapie cu copiii din spectru. În 2015, Ana a publicat la Polirom Mâini cuminți. Copilul meu autist, o carte care spune povestea unui copil altfel și a unei mame greu încercate din România noastră contemporană, doar că o spune cu atâta poezie și umor, încât nu te mai saturi citind. Pentru că așa e viața cu un copil autist, plină de poezie și umor, sau, mai degrabă, așa pare, dacă nu ești tu părintele exasperat de faptul că copilul tău nu mănâncă decât alimente albe sau nu adoarme decât după ce îl plimbi, kilometri, pe străzi, în fiecare seară. Ana mai scrie și poezie (a publicat volumele de versuri Păpușa de ceară și Păzitoarea), dar și articole despre autism, lucrează și cu copiii, dar se și luptă cu autoritățile pentru legi care să le facă viața mai decentă familiilor afectate. Iar din interviul de mai jos, o să aflăm că e și un bucătar talentat, pe care îl poți găsi învârtind în cratițe la ore foarte ciudate.”

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Cea mai bună și cea mai bună? E greu să mă opresc asupra unei minunății culinare, dar încerc: o supă thailandeză de fructe de mare, devorată la Budapesta. Dap, mai bună decât gulașul. Ciorba de burtă confecționată de mama unei colege din școala generală. Costițe afumate la cuptor, rețetă proprie. Și, pentru că e mai ușor să o iau invers din punct de vedere cronologic, scoici cu usturoi și pătrunjel, recette maison, înghițite pe nemestecate lângă un tabouleh. Îmi place să mănânc și bucătăria copilăriei și-a pus puternic amprenta asupra mea. Dacă e să aleg, vara – brânză cu roșii de trei ori pe zi, iarna – ciorbe fierbinți și afumături. De câțiva ani, am descoperit creveții și mănânc cu mare plăcere cu fiecare ocazie.

 

Dar cea mai proastă?

Viața, ei bine, viața… Și supa la plic, și fast food-urile de circumstanță, pe care le evit. Cea mai proastă mâncare ever probabil am aruncat-o pe pereți  într-un restaurant pe litoralul românesc și e tradiționala ciorbă de resturi alimentare, servită turiștilor. Aia de pui à la grec, în care găsești șoric și șuncă veștedă. Și mai e ceva. Ceva oribil, imposibil de pus în cuvinte chiar și pentru cineva dispus să mănânce greieri crocanți. Ceva care mi s-a servit în Oslo, la un celebru restaurant de lux, aflat lângă pârtia de la Jocurile Olimpice. Într-un păhărel curat lună, o bucățică de ceva crud, probabil o moluscă, care se odihnea pe o periniță de vată hidrofilă muiată în ceva ce – jur! – era spirt medicinal. Cred că era o delicatesă.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supă cremă de cartofi, usturoi și ceapă, e o supersupă care izgonește răceala. Coaste la cuptor în sos de bere, cu varză acră, călită. Lapte de pasăre. Pe această cale, o rog pe mama să îmi facă lapte de pasăre. Mie nu-mi iese.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Ăăă, da, deci am mâncat foarte foarte mult, enorm, nenumărate scoici cu prea mult sos de pătrunjel și usturoi. Cam 1,5 kg. Menționez că le-am mâncat de disperare, după ce mi-a luat patru ore să le curăț/prepar, și că au necesitat 2-3 beri, ca să aibă în ce să înoate. După cum s-au purtat după, cred că mi-au și înviat în stomac.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Am un ficat delicat, care nu îmi permite sa beau prea mult. Cred că ultima dată când totuși s-a întâmplat, într-o circumstanță insuficient analizată, să beau fără să știu ce efecte va avea consumul excesiv din respectiva substanță, m-am trezit în cealaltă cameră, în celălălt pat. Deși am și acum în fața ochilor imaginea patului spre care mă duceam, AL MEU,  îndepărtându-mă precaută dar – helas! – prea târziu, de sticla amețitoare primită cadou. Norocul meu că atât cealaltă cameră, cât și celălalt pat erau goale. Și că am, periodic, episoade de somnambulism care necesită blindarea patului cu ligheane cu apă, deci nu m-am speriat chiar așa de tare. Dar nici ușor nu mi-a fost. De rușine nu mai zic.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

Rezist o zi întreagă fără să mânânc, însă cunosc pe cineva care are un monstruleț agresiv în stomac. Fiul meu plânge, rage, behăie, se descompune, se teme de moarte când e flămând. Practic se întâmplă de trei ori pe zi minim. Așa cum unii văd roșu în fața ochilor când se enervează, pe mine mă apucă spaima numai la gândul că s-ar putea să nu aibă acces la mâncare în anumite circumstanțe. Gătesc mult și la comandă. Mă și bucur, pentru că, ani la rând, a fost supus unui program de alimentație terapeutică, refuzând, în contextul autismului, să mănânce orice nu avea culoarea albă. Am diversificat enorm de greu gama de alimente pe care le mănâncă, astfel încât să aibă o alimentație echilibrată, însă prețul pe care îl plătesc azi sunt nopți în bucătărie: “Mamaaa, îmi faci ardei umpluți și ciorbă de burtă pentru mâine?”. Cerere care pică precum satârul la 11 seara. Nu mănâncă decât mâncare gătită, blindată cu proteine și legume…

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Aș vrea sa fiu o țelină  sau măcar un pepene galben.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

– Supă thailandeză de fructe de mare.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

Nasol m-ai prins. Am mâncat ceafă cu cartofi prăjiți și mici din parcarea unui unui supermarket. :)) Am avut muncitori la centru și ce au comandat ei am comandat și noi. La următoarea masă, voi bea o bere. Nu mai intră nimic după numitul festin.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Ar merge, în singurătate,  semințele de floarea soarelui dacă nu aș detesta să scuip cojile chiar și în singurătate. Așa că, cel mai bine lângă o bere merg prietenii mei și un munte sau o mare.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

Mie mi s-a spus că sunt cel mai vestit bucătar! Aham, nu cea mai vestită bucătăreasă, nu confunda! Deci nu insinuez nimic. Doar spun: sunt cel mai vestit bucătar. Trage tu concluziile. Nu îmi place să mânănc la restaurant, sunt supercritică, și, când am timp și ingrediente, nimeni nu mă întrece la gătit. În afară de dulciuri, căci nu-s capabilă nici măcar să fac o prăji cu mere. Abordez toate bucătăriile, de la porc la alge de mare, îmbunătățesc orice rețetă.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Ciocolată. Cafea. Migdale hidratate. Unt. Pește. Mozarella. Rucola. Paste. Sos de smântână. Ceapă și usturoi. Mentă. Fructe de pădure (frăguțe). Mâncarea bunicii care din păcate… Mașină. Facebook. Am învățat de la câinele meu cum să refuz între două variante la fel de indezirabile.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

Nu am. Eu încă învăț. Învăț să nu mă enervez, învăț să nu fiu intolerantă. Învăț să înțeleg. Pentru că altfel efectiv nu are sens să trăiești, experimentează tot. Inclusiv chestii pe care le detești.