Scris de Simona Tache
Nici om să nu aibă amintiri, planuri și povești burdușite de gusturi, arome și îmbietoare texturi. Nu știu, în fine, nici om despre care mâncarea să nu spună nimic.
Așa că o să invit, în cele ce urmează, cetățeni care-mi sunt mie simpatici să se “povestească” prin magice supe-creme, prin nostalgice și copilăroase gogoși, prin cartofii auriți din localul lor preferat, prin vreun sushi mâncat cu poftă de uriaș, ori prin deserturi catifelate, de neuitat, ieșite din mână de mamă.
Azi, voi vorbi cu scenaristul Dan Panaet.
Are doctorat în filozofie, dar, de vreo 13 ani, scrie umor.
A adunat în CV publicații precum Times New Roman, Aspirina Săracului, Plai cu boi, dar scrie mult și pentru televiziune, Mondenii, Las Fierbinți, Ai noștri și Starea Nației fiind producții de care și-a legat deja numele.
L-am întâlnit la Cațavencii, în care mai scrie și azi, și ne reunim încă, din când în când, pe la mese pe care sunt beri.
A scris chiar și un episod din Seinfeld. Nu, nu pentru adevăratul Seinfeld, ci pentru o probă de angajare, la un moment dat.
Eu l-am descusut despre mâncare.
Pentru că și umoriștii mănâncă, și încă destul, de la rațe thailandeze crocante cu orez, până la gogoși.
E greu de ales un singur fel de mâncare. Cred că ar intra în top 3 un pui indian cu sos de migdale pe care l-am mâncat la un restaurant indian din București care acum nu mai există. Tot în top ar apărea și rața crocantă thailandeză cu orez. Aș mai adăuga o ciorbă de porc cu șorici prin ea, pe care am mâncat-o într-o iarnă, pe la 6-7 ani, și care acum mi s-ar părea dezgustătoare.
Orice e foarte sărat. Cred că mâncarea chinezească de fast food bucureștean, după care-ți vine să bei zece litri de apă.
Ciorba de perișoare. Păstrăvul la cuptor (deși eram tentat să dau răspunsul clasic românesc din anii ‘90: friptură cu cartofi prăjiți). La desert, aș alege clătitele umplute cu miere. Nu știu de ce nu prea se mănâncă clătite cu miere, e foarte bună combinația.
Înghețată cu aromă de nuci, pentru că mereu am impresia că înghețata, fiind prea rece, nu poți s-o mănânci până ți se face rău. Dar iată că se poate.
Când mi-e foame de obicei rămân fără energie, nu prea mai pot să mobilizez nici un monstru. De obicei, în poveștile despre foame extremă, disperare și agonie e vorba de o terasă aglomerată și de un ospătar care nu face față și vine abia după o oră ca să-ți ia comanda, pe care ți-o aduce după alte două ore.
Aș vrea să fiu conopidă, pentru că e o legumă dezgustătoare, pe care n-o mănâncă nimeni, și aș putea trăi fericit mult timp în grădina de zarzavaturi, în timp ce amicele mele vinete ar fi smulse de timpuriu, ca să prepare cineva din ele cea mai bună salată din lume. În materie de fructe, aș alege merele. Un măr e bun oriunde, la orice oră.
Am o mare slăbiciune pentru mămăliga cu brânză și smântână. Dacă ar fi să mănânc doar asta toată viață, aș alege varianta care conține și ou, pentru un aport nutrițional mai variat.
Am mâncat niște ovăz cu lapte. La prânz plănuiesc să-mi fac niște ficăței la tigaie, cu usturoi.
Înghețată cu aromă de nuci. Niciodată nu poți să mănânci prea multă înghețată de nuci, pentru că e prea rece ca să mănânci pe loc cantități.
Niciodată nu mi-am pus problema că aș putea avea un bucătar preferat, dar o să-l nominalizez pe colonelul Sanders.
Nu prea gătesc. Poate foarte rar, iar atunci folosesc un singur ingredient odată (de exemplu, ficat de pui) care suferă un singur proces (prăjirea). Cea mai complexă chestie pe care-o fac sunt clătitele. Am învățat să fac clătite de mic, pentru că-mi plăceau foarte mult și nu mai voiam să depind de maică-mea.
Încearcă clătitele cu miere. Se ia clătita, se unge cu miere și se rulează. Ceva mai complex n-aș putea să recomand.
Îmi plăceau foarte mult ouăle ochiuri cu cartofi prăjiți. Și gogoșile. N-am mai mâncat niciodată gogoși la fel de bune ca cele pe care le făceau bunicile mele.
O grămadă de mâncăruri pe care le experimenta după ce găsea rețeta în vreo revistă sau o afla de la o colegă. Mi-a rămas în minte pizza de casă, cum se mai făcea prin anii ’90. Un blat pufos, peste care se punea câte ceva din toate mezelurile din frigider.
Aici aș putea să dau ca exemplu cârnații pe care-i face tata de Crăciun.
La bere merge cam orice, dar cred că pizza e perfectă.
Oprește-te din băut în momentul în care-ți dai seama că începi să te simți bine. Știu că e greu, dar, dacă era ușor, făcea toată lumea.
Cafea, clar, la toate întrebările. J E cam greu de ales un singur termen din perechile astea. Poți să preferi altceva, în funcție de anotimp, starea de spirit sau dacă ți-e foame sau nu.
Pizza, ceapă, busuioc, fructe de pădure, mâncarea bunicii, mașină, Facebook, Netflix. Ah, ultima întrebare nu era.
Mâncare indiană. Niciodată n-ai impresia că ai mâncat prea mult.
Nu mânca dacă nu ți-e foame.
Scris de Simona Tache
Azi, voi vorbi cu Ileana Andrei Ileana a făcut Facutatea de Litere, apoi un master în comunicare Primul ei job a fost la televiziunea din Slatina, unde era reporter, editor de...
Scris de Simona Tache
Azi, voi vorbi cu Dragoș Vasile Dragoș e un entuziast povestitor al mâncării, după cum veți vedea în cele ce urmează Ne cunoaștem de vreo 15 ani, am împărțit multe...
Scris de Simona Tache
Azi, voi vorbi cu Diana Popescu Diana e jurnalistă de vreo 20 de ani A lucrat la Adevărul, apoi la Gândul, iar, în ultimii mulți ani, lăsase presa scrisă pentru...
Scris de Laura Ene
Vara este anotimpul preferat al multora dintre noi, pentru că este perioada din an când soarele strălucește puternic și ne invită să petrecem mai mult timp în aer liber...
Scris de Călător în Bascheți
Avem la noi în țară locuri unice, de o frumusețe aparte, cu mistere și povești incredibile țesute în jurul lor, pe care trebuie să le vezi măcar o dată-n viață...
Scris de Călător în Bascheți
Îți propunem, în acest episod de călătorie prin România o incursiune într-un loc aparte, unde vei trăi experiențe de poveste și unde vei vedea atracții naturale unice...
Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.
Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.
