Berea a jucat un rol semnificativ în istoria României, având rădăcini în cultura și viața socială a poporului român. Consumată inițial în contexte ritualice sau la mesele festive, berea a devenit, de-a lungul timpului, parte integrantă a tradițiilor locale și a fost produsă în gospodării sau în mici ateliere meșteșugărești. Care este istoria relației românilor cu berea? Află de aici.

Berării precum Timișoreana sau Ursus, cu o tradiție de peste un secol, au devenit simboluri ale orașelor respective, iar, în prezent, berea continuă această moștenire, aducând un suflu nou prin inovație și respect față de rețetele autentice.

Pe măsură ce orașele se extindeau și deveneau centre comerciale și culturale, berăriile au început să fie percepute nu doar ca locuri unde se producea și se consuma bere, ci și ca spații de întâlnire, schimb de idei și relaxare. În marile orașe, aceste localuri au devenit repede populare printre oameni din diverse clase sociale, oferindu-le un cadru informal în care să discute politică, afaceri sau artă.

De altfel Caragiale, marele dramaturg român, a fost unul dintre cei care a popularizat berăriile cu astfel de discuții, fiind unul dintre cârciumari, unde prieteni scriitori și jurnaliști erau printre clienții fideli.

București: La Caru’ cu bere

Caru’ cu Bere, una dintre cele mai vechi și emblematice berării din București, a fost fondată în 1879 de frații Victor, Ignat și Ion Mircea, imigranți transilvăneni cu pasiune pentru tradiția berii. Inițial deschis pe Strada Stavropoleos, localul s-a mutat în 1899 în actualul său sediu, o clădire spectaculoasă în stil gotic, care impresionează prin vitralii, lemn sculptat și fresce elaborate şi picturi murale, candelabre, coloane, bolţi, lambriuri din lemn de stejar şi două scări dantelate lucrate, ca şi podeaua, din lemn masiv, fără cuie.

Numele îi provine de la carele cu bere care veneau de la fabrica din Bragadiru și se opreau în față, iar de-a lungul timpului, Caru’ cu Bere a devenit un loc de întâlnire pentru elitele artistice, politice și culturale ale vremii, păstrând până astăzi farmecul și atmosfera boemă.

Scriitorii vremii menționează și o perioadă burgheză unde frankfurteri, crenvurşti cu hrean, erau la mare căutare, la fel și ciolanul la cuptor, specialitatea casei, care încă se găsește în meniu și care merge de minune cu o Azuga Nefiltrată. Astăzi e loc de luat masa mai degrabă pentru nostalgici și turiști, cu program special dedicat în fiecare seară, unde mica statuie a lui Moș Ghiță, pivnițerul locantei, veghează atent de peste 130 de ani.

Buzău: Casa Berarilor

Buzăul, cunoscut pentru tradiția sa în producția de bere, găzduiește unele dintre cele mai vechi berării din România, care a produs berile Crâng și Drăgaica, ulterior berea Vultur Lager. Despre cosmopolitismul Buzăului scrie și Nicolae Peneş în lucrarea ,,I.L. Caragiale comersant la Buzău”, astfel: ”Afacerea cu Buzăul reprezenta pentru Caragiale o încercare, o încropire de chiverniseală la mare ananghie, după cum comentează Marin Bucur. Orășelul era ciucure de restaurante, hoteluri, cârciumi, cafenele. Tot atunci se deschidea un stabiliment complex, hotel Europa, cu birt, cafenea și restaurant, pe strada Unirii; în piața Dacia era crama Butoiul Național; mai erau Berăria Gambrinus, Hala cu bere, hotelurile Mateescu, hotelul Moldavia, hotelul Concordia, hotelul Transilvania etc.”

Casa Berarilor din Buzău este un loc emblematic pentru iubitorii de bere tradițională. Locul aduce un omagiu moștenirii berăriei locale, presărând voia bună atât în paginile meniului, cât și în spațiul care devine câteodată loc de cultură și de petrecere, într-un cadru prietenos, ce amintește de berăriile de altădată. Casa Berarilor nu este doar un loc de consum, ci și un spațiu de socializare și celebrare a tradiției berii din Buzău.

Oricât de atractive ar fi varietățile de bere din aceste locații, ține cont să ai măsură și consumă alcool cu moderație! Limita maximă de consum pe zi ar fi echivalentul unei beri de 300 ml în cazul femeilor, și două astfel de beri în cazul bărbaților. Ce efecte are alcoolul în exces asupra organismului? Află de aici.

Cluj: Fabrica de bere

Printre reperele istorice, Fabrica de Bere Ursus este una dintre cele mai cunoscute, datând din secolul XX și contribuind la renumele Clujului în industria berii. Între 1909 și 1912, fabrica a trecut printr-o modernizare majoră sub conducerea lui Czell Friedrich, incluzând clădiri pentru fermentare, stocare și birouri. Din 1928, fabrica a produs berea Ursus, inclusiv sortimentele Ursus blondă și Gloria neagră, vândute exclusiv în localul Ursus din centrul Clujului.

Ursus a devenit un simbol local, dar a fost complet dezafectată, iar pe locul fostei fabrici a apărut o berărie cu spațiu generos de concerte și evenimente live, dar și o microberărie, unde sunt atrași atât localnici, cât și vizitatori, fiind un loc unde tradiția clasică a berii românești este respectată și celebrată.

Timișoara: Curtea Berarilor La Fabrică

Curtea Berarilor La Fabrică din Timișoara evocă bogata tradiție a producției de bere din cartierul Fabric, una dintre cele mai importante zone industriale ale orașului. Timișoara este atestată ca având o fabrică de bere încă din 1718. După ce această fabrică a întâmpinat dificultăți economice cauzate de căderea bursei de la Viena, în 1883 a fost cumpărată de firma “Deutsch Ignác és Fia”, care a adus un suflu nou prin modernizarea instalațiilor și reorganizarea producției.

Sub noua denumire, “Fabrikshof Bierbrauerei Aktiengesellschaft”, fabrica a fost dotată cu tehnologii de ultimă oră, incluzând instalații de răcire artificială, o linie proprie pentru producția de malț și pivnițe adânci de depozitare, cunoscute local drept catacombe.

Fabrica a devenit un reper în Timișoara și oferea, pe lângă berea produsă, și o grădină de vară, o sală de dans și o berărie pentru petreceri. În 1911, aceasta a fost preluată de concernul Szana și transformată în societatea pe acțiuni “Temesvarer Bierbrauerei AG”. Aici se găseau beri de renume precum „Casino” blondă, „Corvin” cu conținut ridicat de zahăr, „Record Special” blondă și intensă, și „Englisch Porten,” o bere neagră cu aromă robustă.

Paznicul neobosit al fabricii este Muki, vechea locomotivă care odinioară aducea bucurie timișorenilor, purtând pe șine butoaiele de bere către oraș și întorcându-se agale cu cele goale. Muki era sufletul căii ferate a berii, un echivalent al tirurilor de astăzi care, zi de zi, duc berea din fabrică spre magazinele din toată țara.

Curtea Berarilor La Fabrică păstrează astăzi spiritul acestei tradiții timișorene, oferind un loc unde vizitatorii pot explora istoria și savoarea berii într-o atmosferă autentică, ce reînvie trecutul întregului cartier.