În comunicarea cu copilul feriţi-vă pe cât puteţi de prea multe constrângeri. Sunt câteva obiceiuri de care ar fi bine să scăpaţi:

• amenințarea cu pedeapsa – „Dacă nu faci…, o să…”; „Fă asta că dacă nu…”

• rețetele – „Trebuie să faci aşa…”; „Acum vei face asta şi asta…”

• proclamația – „Aşa e bine să faci…”; „Ar trebui să faci aşa…”

• ordinele – „Fă aşa!”

• moralizare – „N-ar fi trebuit să faci asta!”

• a judeca – „Nu gândeşti lipede”; „Te comporţi ca un…”; „Greșești foarte tare făcând aşa.”

• adultul ca model perfect – „Eu când eram de vârsta ta…”; „În locul tău eu aş fi făcut aşa…”

• sugestiile – „De ce nu faci aşa?” „Ceea ce cred eu că ar trebui să faci este …”; „Iată cum poţi face ca să fie cel mai bine”

• presupunerea – „Nu te străduiești destul să găseşti o soluţie, eşti leneş, nu-ţi pasă…”

• predicţia – „Vei rata”; „Oricum nu vei reuşi”; „Nu te va lăsa niciodată cineva să faci aşa…”

• pisălogeala – „Hai spune-mi toate detaliile”; „Dar cum a fost”; „Şi după asta? Şi…”

• ridiculizarea – „Cum zici tu, domnule Ştie Tot”; „Cum vrei tu deşteptule”

• diagnosticarea – „Hai că ştiu că te prefaci”; „Tu vrei doar să fi în centrul atenţei.”

• mustrarea – „Nu este frumos să faci aşa”; „Copiii cuminţi nu fac asta.”

• cererea de scuze – „Nu ai de ce să te simţi vinovat”; „Nu-ţi face griji”; „Totul se va rezolva”

• încurajările exagerate – „Hai că oricum eşti cel mai tare”; „Nu te da bătut, eşti un învingător”.