Ce poți face într-un week-end la Istambul.

Scris de Mihai Jurcă

2 noiembrie 2018

Am înțeles și eu, după atâta vreme, de ce Istanbul este undeva sus în ierarhia preferințelor personale ale oricărui turist. E agitat, zgomotos, cosmopolit, pe alocuri tradiționalist. O îmbinare reușită de nou și vechi, de istorie și capitalism, de Europa și Orient. Istanbulul trebuie luat ca atare și nu trebuie judecat. Ori îți place și te îndrăgostești iremediabil de el, fie îl mai vezi doar în trecere, cand ai escală pe aeroportul de pe malul Bosforului.

De cum calci în Istanbul, ai sentimentul că te întorci puțin în timp, în perioada post-decembristă, în care tarabele negustorilor de la noi gemeau de blugi și haine aduse de la Stambul. Fraților, în Istanbul parcă toată lumea vinde sau cumpără ceva. Că sunt stive de rahat sau baclavale, diverse mirodenii aduse de prin toate colțurile lumii, aur și bijuterii în general, haine, porumb, suc de rodii sau de portocale, electronice, electrocasnice, kebab, sandwichuri cu pește, totul se vinde și … se cumpără. Să vedeți acolo circuit al banilor, nu glumă.

Dacă mergi pentru prima dată la Istanbul, ți-ai putea începe periplul din zona istorică, zona Sultanahmet. Față în față stau două dintre cele mai mari atracții ale orașului – Hagia Sofia și Moscheea Albastră. Ambele se vizitează.

Hagia Sofia este fosta catedrală a Patriarhiei de la Constantinopol, transformată apoi în moschee, actualmente muzeu. Moscheea Albastră este moscheea reprezentativă pentru turci. Interesantă este povestea celor 6 turnulețe (minarete) ale construcției. Când s-a ridicat, pare-se că a apărut o neînțelegere între sultan și arhitect.

Sultanul ar fi spus că își dorește turnulețe din aur (altin în turcă), iar acesta a înțeles că ar trebui să fie 6 (alti). Și uite așa s-a născut moscheea cu 6 minarete, exact atâtea câte avea și moscheea de la Mecca. Și ține-te scandal după aceea, cum că sultanul a vrut să sfideze lăcașul suprem al lumii musulmane. S-a mai făcut un minaret la Mecca și s-au liniștit apele.

Pauza de masă? Sau luăm doar o gustare rapidă și mergem mai departe?

Porumb copt, porumb fiert, castane coapte în fața ta, ori durum kebab-ul pe care îl întâlnești la tot pasul. (Mai toate) merg cu un airan sau un pahar de suc proaspăt de rodii sau de portocale.

Cu cel mult 10 lei rezolvi onorabil problema.

Vis-a-vis de Hagia Sofia este Basilica Cisterne, locul unde s-au filmat câteva scene pline de suspans din Codul lui Da Vinci. În doi timpi și trei mișcări cobori în subteran și ajungi într-o construcție al cărei scop inițial era alimentarea cu apă a palatului imperial și a clădirilor importante din zonă. Sunt 336 de coloane, parțial scufundate în apă, frumos luminate cu ajutorul unor lămpi colorate. Pe fundal, o muzică de visare. E o experiență, trebuie vazută.

La suprafață din nou, că tocmai ce trece zgomotos tramvaiul care ne va duce la apă, lângă podul Galata, în zona Eminonu. De aici, sunt o sumedenie de variante de continuare a călătoriei prin Istanbul. Amatorii de plimbări cu vaporașul se pot sui într-una dintreambarcațiunile care îi plimbă pe Bosfor.

Pe cei cu shoppingul îi pierzi negreșit prin bazarul de condimente. Pofticioșii se vor opri sub podul Galata la un balik ekmek, faimosul sandwich cu pește la grătar – o franzeluță, tăiată strategic longitudinal, un file de macrou aruncat la interior, două inele de ceapă, trei de salată, ai dat banul și ai plecat. Și ai mai bifat una dintre atracțiile Istanbulului.

Revenind la opțiuni, “telenoveliștii” își vor îndrepta pașii negreșit către Moscheea lui Suleiman Magnificul, unde acesta este și înmormântat. Alții se vor întoarce în Sultanahmet, pentru că nu au vizitat Palatul Topkapi, fosta reședință a sultanilor otomani timp de 400 de ani. Iar noi, amatorii de “mersul pe jos face piciorul frumos”, vom merge mai departe către Turnul Galata și zona de shopping a orașului.

Fie că urcați, fie că nu, în turn, să știți că în zonă sunt o grămadă de mici prăvălii care fac haine în serii limitate, cafenele cu geamurile larg deschise, în a căror “vitrină” stai și admiri agitația din zonă, și multe pisici, ca de altfel în tot Istanbulul. Nu departe este Istiklal Cadesi, strada comercială semipietonală din Istanbul. În afară de tramvaiul roșu turistic, pe Istiklal nu vei întâlni mașini, ci doar o mare de oameni care se revarsă într-un haos organizat. Strada e plină de magazine, autoserviri și alte localuri, prăvălii cu dulciuri. La capătul Istiklal-ului este Piața Taksim, nimic special din punct de vedere turistic.

Mai puteți? Ce v-am spus eu până acum trebuie făcut în două zile. Acum, când scriu articolul, parcă sunt la Istanbul, am ieșit de dimineață din cameră, am vizitat tot ce v-am spus până acum, și e cam ora două și jumătate după-amiaza. Dar nu vă lăsați înșelați. E ceva de mers.

Din Taksim vă recomand o plimbare la pas către stadionul lui Besiktas. Nu durează mult, 15-20 de minute, și sunteți ca și ajunși la Dolmabahce, reședința “modernă” a ultimilor 6 sultani otomani, dar și locul unde și-a trăit ultimele zile de viață Mustafa Kamal Ataturk, fondatorul statului modern turc.

Lângă Palat, care e destul de mare și se vizitează în aproximativ 2 ore, există o stație de feribot, de unde puteți traversa în partea asiatică a Istanbului, la Uskudar. Iar de acolo, înapoi către centru, ar fi și păcat să nu vezi cum arată Marmaray, metroul care traversează limba de apă în câteva minute. Să vedeți lucrare acolo, nu glumă.

Ziua în Istanbul se încheie la masă, de preferat cu vedere la Bosfor, și cu un meniu cu cel puțin 2 pagini de tipuri de kebab. Niște gustări înainte nu au omorât pe nimeni și nici o bere rece după atâta mers pe jos. Apropo, legat de bere. În Istanbul, consumul de alcool nu este restricționat precum în țările mai conservatoare din Orientul Mijlociu. Vrei să bei o bere? Bei o bere! Numai că s-ar putea să nu găsești bere peste tot. Dar la terase și restaurante, sigur au. Așa că omenește-te cu aperitive turcești (meze), un kebab la farfurie pe pat de orez, cu ceapă roșie, legume la grătar și pătrunjel, apoi o bere rece, să “plângă” sticla și o să vezi viața și mai frumos.

Iyi istah! Adicătelea, poftă bună!