În Europa nu cred că există mai mari amatori de ieșit seara în oraș, de râs, de stat la taclale cu prietenii până noaptea târziu, ca spaniolii. Poate italienii, dar oricum, lupta e strânsă la acest capitol. Îmi aduc și acum aminte de una din vizitele la Madrid. Ajungem, ne cazăm, despachetăm și sunăm o bună prietenă, româncă, stabilită de ceva vreme în capitala Spaniei.
Era 6-7 seara. Ce facem, ieșim să mâncăm? Păi la ora asta? Ca la fotbal, ne conduce foamea cu 3-0, și tu vrei să mai așteptăm? Uitați cum facem. Ieșim și ne plimbăm puțin, pe la 20:30 – 21:00 mergem într-un bar, bem ceva, gustați un tapas ca să vă mai potoliți foamea, apoi, după ora 22, putem să mergem să și mâncăm.
Dacă așa e planul… O frântură din modul de viață al spaniolilor. Cum aceștia sunt obișnuiți să stea la taclale până noaptea târziu, ultima masă vine musai la ceva timp după asfințitul soarelui. Ca turist, pare greu de înțeles de ce restaurante dichisite și avându-l pe vino-ncoa’, erau goale la 9 seara. Și cu toate acestea, personalul trebăluia de zor, de zici că așteptau să apară din moment în moment, alaiul de nuntași.
Perioada aceasta, dinaintea mesei de seară, este petrecută de localnici în baruri, în taverne. “Bodeguitas” cum le spun spaniolii. Intri, încerci să-ți croiești loc către bar, printre oamenii așezați la niște măsuțe în miniatură, sau în jurul meselor înalte, ca la expres, și comanzi ceva de băut. Preferata mea – o caña de bere, un pahar mic, în jurul a 200 de mililitri, din băutura pe care spaniolii o adoră, și care face ca și o seară toridă de vară să devină memorabilă. Această caña poate fi acompaniată, în unele baruri, de un mic tapas din partea casei (o grămăjoară de chipsuri, o feliuță de pâine cu ceva deasupra, măsline verzi, câțiva ardei copți, cu sare de mare, calamari prăjiți etc).
Există mii de feluri de tapasuri. Practic, se pot face aproape din orice. Orice se poate pune în fața unui client relaxat, usor înfometat, sau îngândurat. Termenul tapas vine de la verbul “tapar”, care înseamnă a acoperi. Iar istorioarele care fac referire la modul în care au luat naștere aceste gustări sunt fabuloase. Unii spun că la un moment dat, regele Alfonso al XIII-lea ar fi oprit la o tavernă faimoasă din Cadiz, și a comandat de băut. Pentru că afară era vânt puternic, și exista riscul ca din cauza acestuia să intre nisip în pahar, chelnerul ar fi acoperit gura paharului cu o felie subțire de jamon (șuncă uscată). Încântat de asociere, regele a mai cerut un pahar cu un tapas (un pahar “acoperit”).
O altă poveste. Acum câteva sute de ani, din cauza faptului că puțini hangii știau să scrie, și tot la fel de puțini turiști știau să citească, gazdele le ofereau oaspeților mostre din mâncărurile gătite în ziua respectivă, pe o “tapa”. Un mic platouaș de unde să își aleagă ce vor să servească.
Fie că mergi în zona Madridului, în estul Spaniei (Barcelona – Valencia), sau în însorita Andaluzie (sudul Spaniei), obiceiurile sunt apropiate. Ingredientele diferă. A, și să nu uit! Iată și cuvintele cheie în orice bar din Spania, nu de alta, dar cu engleza s-ar putea să nu vă descurcați peste tot.
Una cerveza, por favor! = O bere, vă rog!
Una Caña = bere într-un pahar de 200-250 ml
Una Mediana = bere la sticlă de 0,33l
Una Jarra de Cerveza = bere la halbă de ½ l
Vara este anotimpul preferat al multora dintre noi, pentru că este perioada din an când soarele strălucește puternic și ne invită să petrecem mai mult timp în aer liber...
Avem la noi în țară locuri unice, de o frumusețe aparte, cu mistere și povești incredibile țesute în jurul lor, pe care trebuie să le vezi măcar o dată-n viață...
Îți propunem, în acest episod de călătorie prin România o incursiune într-un loc aparte, unde vei trăi experiențe de poveste și unde vei vedea atracții naturale unice...
Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.
Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.