Când alegem următoarea destinație de mers la plajă, culoarea apei cântărește probabil cel mai greu în luarea deciziei finale. Să fie de un albastru ca în Maldive, să aibă culoarea din Caraibe, să semene cu apa din Lefkada, vreau exact ca în Thailanda etc. Apropo, știi că algoritmul poate funcționa și în cazul vacanțelor la munte, nu? Da, pentru că acolo există lacuri, iar culoarea apei poate fi ireală. Îți demonstrez în doi timpi și trei mișcări.

Italienii au niște munți superbi. Cum aterizezi la Treviso sau Veneția, nu trebuie decât să închiriezi o mașină, și în două ceasuri ești în Cortina d’Ampezzo, poarta de intrare în Dolomiți, un lanț muntos inclus în Patrimoniul UNESCO. Pereți stâncoși, care parcă se prăvălesc peste tine, pajiști de un verde incredibil, care pe alocuri zici că sunt mochetă, pașuni aflate la peste 2.000 de metri, refugii la peste 3.000 de metri altitudine, unde vara și iarna sunt clar delimitate numai în calendar. Și peste toate acestea, perla coroanei, lacurile de un verde/albastru incredibil. Dacă ar exista o Coastă de Azur a munților, aceasta cu siguranță ar fi în Dolomiți.

Ca să îți faci o idee, în Dolomiți sunt destul de multe lacuri. Pe unele le întâlnești de-a stânga și de-a dreapta drumului. La unele se ajunge cu mașina, prin pădure. Altele sunt mai ferite de ochii turiștilor de rând și impun o drumeție, un hike cum spun americanii, de 2-3 ore. În articolul de astăzi o să mă opresc asupra celor mai spectaculoase trei lacuri pe care le-am văzut în vacanța tocmai încheiată, toate accesibile cu mașina, și care nu presupun vreun efort supraomenesc pentru a fi vizitate. Și după ce îți stârnesc pofta de a merge în Dolomiți, cu siguranță că vei descoperi tu și altele, mai ascunse, ale căror amintiri îți vor ține de cald la bătrânețe.

Pastorii locali, văzând ce bogății aduc aceștia din munte, au devenit invidioși și au încercat să le fure din pradă. Numai că “sălbaticii” au deschis un rezervor secret subteran, apoi au scufundat comorile în lacul creat. Astăzi i se spune Lago di Braies, sau Pragser Wildsee în limba germană, cum îl vei găsi în unele hărți. Apropo, fiind fostă regiune austriacă, în Tirolul de Sud (cea mai mare parte a Dolomiților) se vorbesc deopotrivă italiană și germană. De aceea vei vedea plăcuțe bilingve în multe locuri, chiar trilingve, dacă punem la socoteală și limba ladină vorbită în unele văi ale Dolomiților.

La Lago di Braies se poate ajunge cu mașina, trebuie doar să urmăriți indicațiile de pe GPS. O singură mențiune – în anumite intervale de timp, din cauza poluării și a aglomerației, poliția oprește accesul cu 5-6 km înainte de lac și ești pus să îți lași mașina în parcare (5 euro/zi). Apoi poți lua autobuzul care face naveta spre lac (3 euro/sens de persoană).

Lago di Carezza

Sau Karersee în limba germana, este un alt loc care efectiv îți taie respirația. Nu poți crede că așa ceva există și că peisajul din fața ta nu este de fapt o randare 3D într-un program de grafică. Apa are o culoare cum lesne se poate vedea în poze. Nu mă puneți să o descriu, pentru că nu sunt expert Pantone. E și verde, sunt și nuanțe de albastru și galben. Ce mai, locul unde natura și-a dat doctoratul în perfecțiune.

Nu degeaba locuitorii zonei îl numesc lacul curcubeu. O explicație tehnică ar fi aceea că gama aceasta diversificată de culori ar fi generată de un fenomen natural – Munții Catinaccio și Latemar se reflectă împreună cu Pădurea Carezza în apele limpezi ale lacului și de aici și acest spectru incredibil de culori. Vezi, dacă nu ți-a plăcut fizica!? Glumesc, evident! La Carezza se ajunge tot cu mașina, însă drumul nu este strălucit, dar tot e mai bun decât 95% dintre drumurile noastre alpine.

Și apropo, știi care e cel mai mare câștig al acestui mix italiano-austriac? Mâncarea! Gândește-te la bucătăria austriacă clasică, peste care vii cu o notă de savoare și eleganță italienească. Cea mai cea combinație. Așa că după atâtea drumeții, pune-te în fața unui platou cu speck sau prosciutto, brânzeturi maturate, cremă de brânză, ciupercuțe vedetuțe, cârnați uscați și alte bunătăți locale și savurează o bere rece ca diminețile de toamnă în Dolomiți. Și nu uita de kaiserschmarrn sau un ștrudel cu mere ca desert. Ambele cu cremă de vanilie.

La vita e bella! Ja, natürlich!