În Europa nu cred că există mai mari amatori de ieșit seara în oraș, de râs, de stat la taclale cu prietenii până noaptea târziu, ca spaniolii. Poate italienii, dar oricum, lupta e strânsă la acest capitol. Îmi aduc și acum aminte de una din vizitele la Madrid. Ajungem, ne cazăm, despachetăm și sunăm o bună prietenă, româncă, stabilită de ceva vreme în capitala Spaniei.

Era 6-7 seara. Ce facem, ieșim să mâncăm? Păi la ora asta? Ca la fotbal, ne conduce foamea cu 3-0, și tu vrei să mai așteptăm? Uitați cum facem. Ieșim și ne plimbăm puțin, pe la 20:30 – 21:00 mergem într-un bar, bem ceva, gustați un tapas ca să vă mai potoliți foamea, apoi, după ora 22, putem să mergem să și mâncăm.

Perioada aceasta, dinaintea mesei de seară, este petrecută de localnici în baruri, în taverne. “Bodeguitas” cum le spun spaniolii. Intri, încerci să-ți croiești loc către bar, printre oamenii așezați la niște măsuțe în miniatură, sau în jurul meselor înalte, ca la expres, și comanzi ceva de băut. Preferata mea – o caña de bere, un pahar mic, în jurul a 200 de mililitri, din băutura pe care spaniolii o adoră, și care face ca și o seară toridă de vară să devină memorabilă. Această caña poate fi acompaniată, în unele baruri, de un mic tapas din partea casei (o grămăjoară de chipsuri, o feliuță de pâine cu ceva deasupra, măsline verzi, câțiva ardei copți, cu sare de mare, calamari prăjiți etc).

Există mii de feluri de tapasuri. Practic, se pot face aproape din orice. Orice se poate pune în fața unui client relaxat, usor înfometat, sau îngândurat. Termenul tapas vine de la verbul “tapar”, care înseamnă a acoperi. Iar istorioarele care fac referire la modul în care au luat naștere aceste gustări sunt fabuloase. Unii spun că la un moment dat, regele Alfonso al XIII-lea ar fi oprit la o tavernă faimoasă din Cadiz, și a comandat de băut. Pentru că afară era vânt puternic, și exista riscul ca din cauza acestuia să intre nisip în pahar, chelnerul ar fi acoperit gura paharului cu o felie subțire de jamon (șuncă uscată). Încântat de asociere, regele a mai cerut un pahar cu un tapas (un pahar “acoperit”).