Acum cativa ani am fost invitat la un eveniment dedicat maiestriei turnarii berii in pahar.

Organizatorii ma chemasera acolo in virtutea uneia dintre marile calitati naturale ale celor foarte convinsi de misiunea lor in interactiunea cu cei din jur: aceea de a stapani la nivel profesionist arta de a-i enerva pe ceilalti.

In principiu, cand misiunea ta e sa le schimbi altora obiceiurile propunandu-le variante fie doar si pentru tandrul beneficiu al diversitatii, n-ai cum sa nu primesti drept raspuns cel putin sprancene ridicate a suspiciune. Cu atat mai mult cand te asezi gratios-elefantin in mijlocul curentului automatismelor unei categorii cu personalitate si principii solide: consumatorii de bere.

Aveam in fata mea o multime de bartender-i si –ese (nu le mai pot spune „barmani” pentru ca, intre timp, nu mai e „politically correct” si pe buna dreptate, sunt atatea fete agere prin barurile si cluburile romanesti) destul de curiosi sa afle cam ce cautam eu in fata lor, cu o masa plina de te miri ce, gata sa dau din maini si sa vorbesc in acelasi timp, concomitenta mai putin obisnuita pentru bucatari.

Mai avem in sala multi bloggeri care stiau cu ce ma ocup si care-mi sunt principiile cand vine vorba de diversitate si curaj pe propria-ti limba.

Asa ca am tras aer in piept si am inceput: „Va rog sa ma iertati ca nu am venit azi la concursul vostru despre bere cu un gratar de mici. Ceva carne am pe masa, dar astazi nu veti afla de la mine secretele atat de bine ascunse ale amestecului miraculos de vita, porc, oaie si bicarbonat de sodiu.”

Tin minte ca am vorbit mult si am pregatit cateva platouri pe care se intalneau intr-o alternanta oarecum stranie acru, sarat, picant, proaspat, conservat, marinat, provenit din pamant, din apa sau din aer, moale, crocant, crud, bland, artagos, rece, cald, simplu si savant…

Nu-i nevoie sa tineti minte toate calificativele din fraza anterioara. Pentru ca asa suntem noi. Din toate astea (alaturi de multe altele) ne compunem si noi existenta, atitudinile, vibratiile, propria filosofie. Si la fel suntem si in fata (sau in spatele, depinde de care parte alegi sa te pozitionezi) unei halbe frumoase si brumate, gulerate si ademenitoare.

Deocamdata va invit sa dati frau imaginatiei si creativitatii voastre gustative si, cu un pahar de bere pe buze, sa incercati sa vedeti cu papilele si cu memoria voastra gustativa care i-ar putea fi partenerii culinari potriviti.

Sunt sigur ca va veti contura dorinte mai mult decat indraznete.

Universul, dragutul, ne-a pus la indemana atatea optiuni, incat poate ca uneori ar fi chibzuit sa dam atentie alternativelor pe care le asezam langa berea noastra cea de toate zilele.

• Uscatele si fripturi am tot casatorit cu hectolitrii pe care i-am judecat de-a lungul si de-a latul carierei noastre de avansati intr-ale nectarului de hamei.

• Pulpa de rosie taiata marunt, usturoi, busuioc, ulei bun de masline, sare si piper. O bucata frumoasa de paine prajita. Si uite cum pe un singur rand am spus simplu: „bruschete”.

• Ficatei de pui tavaliti in tigaie cu putina ceapa, vin alb, ulei, sare si piper. Pe o tartina buna si desteapta.

• Masline tocate si transformate usor in pasta, ciuperci mici, rumenite, alternate pe scobitori cu bucatele de bacon afumat, putin prajit si el.

• File-uri delicate de ansoa, pe bucatele de paine prajita si vizitata de o umbra de unt. Sau somon afumat, in aceeasi formula, dar imbogatit cu capere, ceapa rosie si o amintire de lamaie. Idei simple, cu efecte remarcabile in primul rand pentru starea ta de spirit.

Unde mai pui ca, asemeni minunatului si poate uneori prea pretentiosului univers al vinurilor, preparatelor culinare mai mult sau mai putin complicate li se pot atribui feluri si feluri de bere, pe baza notelor de gust predominante si a ingredientelor ce le compun.

Bunaoara, ca un exemplu la indemana tuturor, „somelierii berii” recomanda salatele si, in general, preparatele cu o nuanta pronuntata de lamaie sau otet, langa berile usoare si confortabile pe care le preferam vara sau in colturile de lume cu soare si briza.

As putea lesne sa va povestesc despre vanat si bere bruna „tripla”, despre carne tocata si bere rosie preparata sub semnul si metodele celebrilor calugari trapisti, despre bere cu spuma de zmeura in compania unei tarte cu crema de branza si fructe de padure…

Dar cu siguranta vom mai avea ocazii pentru toate acestea.

Deocamdata va invit sa dati frau imaginatiei si creativitatii voastre gustative si, cu un pahar de bere pe buze, sa incercati sa vedeti cu papilele si cu memoria voastra gustativa care i-ar putea fi partenerii culinari potriviti.

Sunt sigur ca va veti contura dorinte mai mult decat indraznete.