Treaba asta conţine atât de puţină făină în concordanţă cu titulatura de “brioşă“, încât dacă era cu ciocolată puteam lesne să-i spun “brownie“.

Şi pentru că notele speciale vin de cele mai multe ori din detalii, berea, boiaua afumată şi chimenul dau de data asta tot kikirezul întâmplării. Spuneţi-i voi “paprikinie” sau “chimenina”, numai să nu uitaţi să puneţi pe masa cu ingrediente şi un păhărel de bere blondă rece şi ademenitor răcoroasă.

Ingrediente:

– Un ou mare

– 100 ml de bere blondă rece

– 100 g de şuncă de curcan afumată, tăiată subţire

– 100 g de brânză moale, tăiată şi ea subţirel

– Patru linguri de făină

– O linguriţă de praf de copt

– O lingură de seminţe de chimen puţin prăjite fără ulei

– O linguriţă de boia dulce de ardei, preferabil afumată

– Sare

– Piper

– unt pentru uns formele de brioşe

Pasul 1.

Preparatele de felul acesta conţin de cele mai multe ori două amestecuri: unul umed şi unul uscat. Aşa că mai întâi m-am ocupat de udătură.

Şunca şi brânza într-un castron, apoi oul şi jumătate din cantitatea de chimen şi jumătate din cantitatea de boia, pasate bine cu furculiţa şi amestecate straşnic.

Apoi am auzit toate astea chiuind ca o ceată de copii la scăldat în caniculă de august românesc când am turnat peste ele berea forfotitoare şi jucăuşă, amestecând totul binişor.

Pasul 2.

Alcătuirea uscată s-a aşezat în alt castron. Cu făina, praful de copt, sarea şi piperul. Amestecate şi ele, pe sec, ca să se vânture bine unele într-altele.

Pasul 3. 

Simplu ca “hai noroc!”, am amestecat compoziţia umedă în cea uscată, având în vedere ca totul să se omogenizeze perfect, să nu fac cocoloaşe de făină şi să găsesc toate ingredientele la locul lor.

Pasul 4.

Am pornit cuptorul şi l-am lăsat să se încălzească bine, până pe la 150 de grade, cât m-am ocupat de restul poveştii.

Pasul 5.

Am uns fiecare formă (eu am folosit din cele mici, inoxidabile, însă treaba asta merge perfect în tava specială, de brioşe, din metal sau din silicon, pe care ştiu precis că mulţi dintre voi şi-au cumpărat-o de ceva timp, în primul rând pentru că e frumoasă şi dă bine acolo, la palmares) cu puţin unt, ca să fiu sigur că-mi va fi uşor să scot jucărelele din ele la sfârşit.

Pasul 6.

Am distribuit egal compoziţia amestecată în formele pe care le-am avut disponibile.

Ţineţi cont că, deşi nu au multă făină, pufoşenile astea vor creşte măcar puţin la coacere, deci mai lăsaţi ceva spaţiu, nu umpleţi formele chiar până la buză.

La final, chimenul rămas a ajuns şi ele în vârful fiecărei sărăţele.

Pasul 7.

N-au stat la cuptor mai mult de 15 minute, dar la final erau aurii şi mai mult decât tentante.

Şi, aşa cum vă spuneam, cele trei accente discrete (bere, chimen, boia) s-au conjugat de minune cu aluatul în care şunca şi brânza au fost, de fapt, ingredientele de bază.

Călduţe, pudrate cu restul de boia, lângă un pahar mare şi gulerat, brumat de căldură de dinafara paharului… Păi cum altfel?

Deschid o bere ridicol de rece (“ridiculamente gelada” e expresia favorită a unui amic argentinian dntr-un pub vecin şi prieten de-aici, de la Atlantic) cu gândul la un Ursus prietenos şi blând ca bătrânul şi nemuritorul Fram al copilăriei mele regăsite.

Şi vă îmbrăţişez cu drag urându-vă din nou drum bun către bucătărie.