Scris de Viorel Copolovici
De obicei, când spui “quiche”, te gândeşti la o tartă măcar cât podul palmei, dacă nu neapărat mai mare.
Un aluat fraged (zis şi “franţuzesc” pe vremuri), o umplutură savuroasă “îngheţată” în ouă bătute cu smântână, cuptor şi…extaz!
M-am gândit la voi şi la petrecerile de care tocmai vă pregătiţi pentru primăvara asta, aşa că am făcut mini-quiche-uri de maximum două îmbucături, cu umplutură uşor braziliană.
Dar asta numai ca să vă demonstrez că puteţi pune în ea exact ce aveţi voi chef.
Hai să vedem.
– 250 de grame de făină obişnuită, cernută. Ca să se aerisească şi ca să o amesteci mai uşor.
– Sare în făină, dacă folosiţi unt nesărat.
– 200 de grame de unt bun, nesărat.
Ştiţi ceva? Aici, în Brazilia, untul nesărat e ca şi inexistent.
Fără sare e doar margarina şi cred că nu am mai atins-o sub niciun pretext de vreo trei ani.
Cel puţin teoretic, untul sărat înmoaie aluatul, nu-l lasă să se întărească suficient la coacere.
Dar am folosit unt sărat şi n-am păţit nimic.
Am frământat făina cu untul câteva minute, strângând amestecul în pumni şi lăsându-l să iasă printre degete. Aşa simţi că se amestecă bine.
Când am adunat aproape tot conţinutul vasului, am pus două linguri de apă şi am continuat să frământ până am obţinut o bilă de aluat destul de consistent.
Dacă e prea dens, mai puteţi pune o lingură de apă.
Apoi am lucrat aluatul pe o suprafaţă pudrată cu făină vreme de cinci minute, cu podul palmei.
Am dat aluatului o formă rotundă şi l-am lăsat în frigider douăzeci de minute.
L-am scos pe masa de lucru pudrată cu făină, l-am frământat două-trei minute, apoi l-am divizat în douăzeci de fragmente, câte forme de mini-tarte aveam la dispoziţie.
Am uns formele cu unt şi am pornit cuptorul pentru 200 de grade.
Am modelat fiecare bucată de aluat în formă de sferă şi le-am aplatizat, apoi le-am aşezat cu grijă în fiecare formă.
Dacă aluatul depăşeşte marginile formei, chiar nu e nicio problemă.
Aici nu am bile de copt, aşa că am improvizat greutatea (aluatul e bine să nu se umfle pe fund şi pe pereţii verticali) cu folie de aluminiu şi orez.
Şi în cuptor cu ele, vreo zece minute.
“Cojile” trebuiesc coapte înainte goale, umplutura e destul de umedă şi, copt o singură dată, aluatul riscă să rămână crud.
După zece minute, le-am scos din cuptor, am îndepărtat foliile cu orez şi le-am lăsat să se răcească.
Prin răcire, aluatul devine deja puţin mai dur, mai uscat, textura sfărâmicioasă atât de comună aluatului franţuzesc fiind deja pe drumul cel bun.
Umplutură.
Cum vrei tu.
Cred că am putea găsi uşor măcar câteva sute de formule pentru umplutura unui quiche.
– 300 de grame de cârnat afumat “calabresa”.
E foarte popular pe-aici. N-am găsit şuncă afumată în timp util şi poate că a fost mai bine. I-am scos pieliţa şi l-am tăiat destul de mărunt.
– 15 ardei “de cheiro”, ardei lunguieţi, strâmbi, foarte aromaţi şi deloc picanţi.
Ardeiul şi afumătura fac întotdeauna casă bună. Dar “pimenta de cheiro” zici că au fost creaţi pentru asta. I-am tăiat în rondele destul de late.
– 6 cepe roşii mici.
Cele mai mici sunt mai gustoase. În plus, mi-am propus să le tai în bucăţi mai mari, să le simt mai târziu în quiche, să mă bucur de ele şi ca textură, nu numai pentru aromă.
– 2 ouă mari
– 200 ml de smântână pentru gătit
Apoi am rumenit bucăţelele de cârnat afumat, amestecând mereu.
Treaba asta a durat cam 15 minute, dar la final chiar eram încântat de câtă grăsime lăsase cârnatul în tigaie şi de culoarea lui brun-roşiatică.
Ardeiul şi ceapa au venit deasupra şi s-au caramelizat frumos, alături de cârnat, pentru încă 15 minute.
Ceapa şi ardeiul nu s-au înmuiat complet, le-am preparat doar pe jumătate, exact aşa cum mi-am dorit.
Sare şi piper, apoi totul într-o sită cu prosop de hârtie, ca să scap de excesul de grăsime.
Am bătut separat ouăle şi smântâna, iar când amestecul cu carne s-a răcorit, le-am adus împreună în acelaşi castron.
În principiu, raportul dintre cele două ar trebui să fie cam 3/1 în favoarea amestecului de carne şi legume.
La final, o ploaie de pătrunjel tocat măricel.
Am aşezat cu o lingură amestecul în fiecare coajă de aluat fraged, având grijă să pun cantităţi egale de carne, ceapă şi ardei şi să am un rondel de ardei portocaliu deasupra.
Pentru că aşa am vrut eu.
Am ras parmezan deasupra tuturor şi le-am trimis în cuptor vreo douăzeci de minute, la aceleaşi 200 de grade.
Nici nu ştiu ce să vă mai zic…
Mie, când îmi iese ceva vecin cu perfecţiunea din cuptor, parcă îmi revine pofta de viaţă.
Când primesc şi reacţia celor din jur după ce gustă din ce-am pus pe farfurie, mă bucur şi mai tare, ca la orice altă misiune împlinită.
Eu am mâncat trei, împreună cu o bere blondă, rece și bună. Restul le-am împărţit pe la toată lumea.
Ultimul a ajuns la un francez care trecea pe la poartă.
Scris de Viorel Copolovici
Mai rămân pentru puţin timp în inspiraţia culinară portugheză Am decoperit Bifana la două dintre concertele în aer liber la care am participat în Porto şi mi-am dat...
Scris de Viorel Copolovici
În prag de Crăciun, vă propun o poveste pe cât de uşor de preparat în bucătăria fiecăruia dintre noi, pe atât de gustoasă şi de versatilă din punctul de vedere al...
Scris de Viorel Copolovici
Aceia dintre voi care îmi citesc de mai mulţi ani poveştile propriilor experienţe culinare, de la primele încercări din bucătăria de acasă şi până la poate cele mai...
Scris de Laura Ene
Vara este anotimpul preferat al multora dintre noi, pentru că este perioada din an când soarele strălucește puternic și ne invită să petrecem mai mult timp în aer liber...
Scris de Călător în Bascheți
Avem la noi în țară locuri unice, de o frumusețe aparte, cu mistere și povești incredibile țesute în jurul lor, pe care trebuie să le vezi măcar o dată-n viață...
Scris de Călător în Bascheți
Îți propunem, în acest episod de călătorie prin România o incursiune într-un loc aparte, unde vei trăi experiențe de poveste și unde vei vedea atracții naturale unice...
Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.
Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.
