Prima bere cu băiatul meu
Sper ca prima bere a băiatului meu, doar atunci când va împlini 18 ani sau mai mult, să aleagă să o bea cu mine Și mai sper să știu ce să-i spun până atunci și ce...
Copiii ar trebui încurajați să încerce lucruri, chiar dacă asta înseamnă să greșească. Dacă le vom reproșa de fiecare dată când vor încerca ceva și nu le va ieși sau nu le va ieși așa cum ne-am dori noi, vor înceta să mai încerce.
Toată lumea pune presiune pe un copil: școala, societatea, prietenii, vecinii, bunicii. Măcar acasă, în familie, ar trebui să se simtă liberi de această presiune, să știe că sunt iubiți și acceptați așa cum sunt, fără să fie nevoie să ne demonstreze ceva.
Doar pentru că noi suntem mai mari, mai puternici și ei depind de noi financiar, asta nu ar trebui să ne dea niciun drept în a le impune lucruri doar pentru că așa vrem noi. Pentru că nici nouă nu ne place când pățim acest lucru, corect?
Aici e de muncă tot timpul, să le povestim copiilor de ce nu e bine ca alcoolul să facă parte din viața lor până cel puțin când devin majori. Iar apoi, să fie consumat responsabil, fără excese. Și sigur, cel mai bun este exemplul propriu.
Copiii ar trebui protejați nonstop de alți copii sau de adulți care îi agresează verbal, îi șicanează, umilesc sau chiar îi agresează fizic. În același timp, ar trebui să vorbim și cu copiii noștri atunci când vedem că ei au un comportament nepotrivit, care îi poate intimida sau umili pe ceilalți. Pentru că, de regulă, orice copil poate fi victimă, dar uneori poate fi și cel care inițiază acțiuni care îi intimidează pe ceilalți.
Cu toții avem tendința naturală ca părinți să încercăm să ne protejăm copiii de orice este rău în jurul lor. Și sigur că e important să facem asta. Dar e la fel de important să-i lăsăm în unele situații (care nu sunt periculoase) să-și rezolve singuri provocările sau chiar problemele. Pe termen lung, asta îi va ajuta mult mai mult.
De prea multe ori, noi adulții apelăm la copii pentru a ne rezolva conflictele cu partenerii noștri, sau cu părinții noștri, sau cu vecinii. Nu doar că facem un lucru extrem de greșit, dar le oferim și un exemplu foarte nefericit. Ar trebui să învățăm să ne asumăm rolul de adulți și să ne rezolvăm noi înșine problemele, nu să le pasăm altora.
Să cumpere pâine sau mâncarea pentru câine/pisică. Să își facă patul. Să participe la cumpărăturile săptămânale. Copiii trebuie să învețe de mici că viața înseamnă drepturi și responsabilități. Și că dacă fiecare dintre noi nu își asumă responsabilitățile sale, este foarte probabil ca altcineva să sufere din acest motiv.
Fie că face un sport într-un cadru organizat, fie că iese în cartier sau în parc la joacă cu prietenii săi, fie că iese cu bicicleta, copiii ar trebui să fie încurajați să iasă din casă cât mai des. Indiferent de anotimp. Atenție: INDIFERENT DE ANOTIMP.
M-am gândit mult dacă să scriu și asta. Din păcate, abuzul fizic este încă foarte prezent în viața multor copii. Și ar trebui să lipsească cu desăvârșire.
Cu siguranță sunt mult mai multe lucruri care ar trebui să lipsească din viața unui copil. Cred că aceste zece exemple pot fi un început bun.
În calitate de antrenor de fitness, discut adesea despre impactul diferiților factori ai stilului de viață asupra performanței atletice Consumul de alcool este un subiect...
Băutura alcoolică cea mai consumată astăzi la nivel mondial, berea, este prezentă în spațiul românesc încă de la primele mențiuni istorice Informațiile disponibile...
Alcoolul a fost o parte integrantă a culturii umane timp de mii de ani, jucând diverse roluri în contexte sociale, religioase și medicale În calitate de nutriționist,...
Pentru a accesa conținutul acestui site
trebuie să ai peste 18 ani.
Nu bifa dacă nu ești singura persoană care folosește acest dispozitiv.