Atunci când devenim părinți, putem fi siguri de un lucru: că vom face multe greșeli. Poate nu vom ști niciodată dacă sau câte lucruri bune am făcut, dar de greșit, greșim cu toții: de la greșeli de care suntem conștienți, la cele pe care le regretăm din secunda doi în care le facem sau le spunem, până la cele de care nu știm sau pe care nici măcar nu le considerăm greșeli.

De greșeală nu scapă niciun părinte, acest fapt este precum o axiomă matematică. Au greșit și bunicii noștri față de părinți, și părinții noștri față de noi, greșim și noi față de copii, la fel cum și ei vor avea parte de greșelile lor atunci când vor deveni părinți.

Așa că dacă nu putem controla faptul că vom greși, putem în schimb încerca să nu repetăm greșelile părinților noștri. De prea multe ori, mulți dintre noi am spus la un moment dat: „Uau, m-am transformat în mama/tatăl meu!” Și nu mă refer aici la acele momente când am spus asta cu mândrie, ci exact opusul.

Cred că e important ca din când în când să facem un exercițiu de aducere aminte și să rememorăm lucrurile pe care le-au făcut ai noștri și nu ne-au plăcut. Și să nu le repetăm la rândul nostru. Ca de exemplu discuția despre alcool: pe când eram noi copii, de fapt, nu a fost o astfel de discuție, nu? A fost o interdicție: „Să nu te prind că bei alcool, că nu știu ce pățești!”

Și ce am făcut noi? Ceea ce acum știm că ar face orice copil: exact ceea ce nu ni s-a dat voie să facem.

Așa că putem spune că nu a fost o metodă care să funcționeze. Și poate că noi ar trebui chiar să purtăm o discuție pe acest subiect cu copiii noștri: să le spunem de ce nu e în regulă să bea până la 18 ani, care sunt riscurile, ce arată studiile, care au fost experiențele noastre sau ale cunoscuților noștri. E un subiect pe care e musai să îl abordăm, cred eu. La fel cum e musai să îl abordăm diferit față de cum au făcut-o părinții noștri.

Dacă vom reuși mai des să ne amintim de copiii care am fost, de lucrurile care ne-au plăcut în relațiile cu adulții din vremea copilăriei, precum și de momentele în care ne-am simțit nedreptățiți, umiliți, certați pe nedrept șamd, cred că șansele să repetăm greșelile din trecut scad considerabil. Și, invers proporțional, crește probabilitatea construirii unei relații mai sănătoase și armonioase cu ai noștri copii.

De greșit vom greși. Negreșit. Așa că haideți măcar să greșim mai puțin. Să nu-i împovărăm pe copiii noștri și pe viitorii lor terapeuți cu atât de multe probleme de rezolvat. Din punctul meu de vedere, și acesta este un semn al unui parenting bun, de care am putea fi mândri peste ani.